troglodită dex - definiţie, sinonime, conjugare

troglodită

troglodit troglodită
TROGLODÍT, -Ă, troglodiţi, -te, s.m. şi f. 1. Om care trăieşte în caverne. ♢ (Adjectival) Populaţie troglodită. 2. Fig. Om cu un nivel de trai extrem de scăzut, care duce o viaţă primitivă. ♦ Epitet dat unui om grosolan, necivilizat, retrograd. – Din fr. troglodyte.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TROGLODÍ//T ~ţi m. 1) Om preistoric care locuia în peşteri. 2) fig. Persoană cu un nivel de viaţă foarte scăzut. 3) fig. fam. Persoană grosolană, necivilizată, cu idei perimate. [Sil. tro-glo-] /<fr. troglodyte
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TROGLODÍT, -Ă s.m. şi f. 1. Om preistoric din epoca cuaternară care locuia în caverne. ♦ adj. Populaţie troglodită. 2. (Fig.) Om cu un nivel de viaţă foarte scăzut. ♦ (Fig.) Om grosolan, necivilizat. [< fr. troglodyte, cf. gr. troglodytes].
(Dicţionar de neologisme)

TROGLODÍT1 s. m. pasăre mică, insectivoră, care îşi face cuibul în găurile zidurilor sau ale arborilor, în tufişuri. (< fr. troglodyte)
(Marele dicţionar de neologisme)

TROGLODÍT2, -Ă I. s. m. f. 1. om preistoric din cuaternar care locuia în caverne. 2. (fig.) om cu un nivel de viaţă foarte scăzut, primitiv. ♢ om necivilizat. II. adj. (despre animale, plante) care trăieşte în caverne sau peşteri. (< fr. troglodyte)
(Marele dicţionar de neologisme)

troglodít s. m. (sil. -glo-), pl. troglodíţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

troglodítă s. f. (sil. -glo-), pl. troglodíte
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: tr tro trog trogl troglo

Cuvinte se termină cu literele: ta ita dita odita lodita