troheu dex - definiţie, sinonime, conjugare

troheu

TROHÉU, trohei, s.m. Picior de vers alcătuit dintr-o silabă lungă şi una scurtă (în metrica poeziei antice) sau dintr-o silabă accentuată şi una neaccentuată (în poezia modernă). – Din fr. trochée.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TROHÉ//U ~i m. Unitate ritmică formată din două silabe cu accentul pe prima; horeu. /<lat. trochacus, fr. trochée
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

trohéu (-éi), s.m. – Picior de vers format dintr-o silabă lungă şi una scurtă. Fr. trochée, cu pronunţare ngr. – Der. trohaic, adj. (format din trohei).
(Dicţionarul etimologic român)

TROHÉU s.m. Picior de vers format, în poezia antică, dintr-o silabă lungă şi una scurtă şi, în poezia modernă, dintr-o silabă accentuată şi una neaccentuată. V. coreu. [< fr. trochée, cf. lat. trochaeus, gr. trochaios].
(Dicţionar de neologisme)

TROHÉU s. m. picior de vers dintr-o silabă lungă (accentuată) şi una scurtă (neaccentuată); coreu. (< fr. trochée)
(Marele dicţionar de neologisme)

trohéu s. m. (sil. -heu), art. trohéul; pl. trohéi, art. trohéii
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: tr tro troh trohe

Cuvinte se termină cu literele: eu heu oheu roheu