troian dex - definiţie, sinonime, conjugare

troian

[Sinonime]
TROIÁN1, troiene, s.n. 1. Îngrămădire mare de zăpadă adusă de vânt şi aşezată în formă de valuri sau de dune; nămete. ♦ P. gener. Morman, grămadă. 2. Întăritură primitivă făcută de popoarele antice, constând dintr-un dig lung de pământ, cu şanţ de apărare. [Pr.: tro-ian] – Probabil din sl. trojanŭ.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TROIÁN2, -Ă, troieni, -e, adj., s.m. şi f. 1. Adj. Care aparţine Troiei, privitor la Troia, din (sau de la) Troia. ♢ Calul troian = a) uriaş cal de lemn construit, potrivit legendelor antice, după îndemnul lui Ulise, de locuitorii din Ahaia în timpul războiului troian şi în care aceştia s-au ascuns, contribuind la căderea Troiei; b) fig. mijloc perfid folosit pentru subminarea cuiva. 2. S.m. şi f. Locuitor al Troiei. [Pr.: tro-ian] – Troia (n.pr.) + suf. -ean.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TRO//IÁN1 ~iéne n. 1) Strat gros de zăpadă adunată de vânt şi dispus în formă de val; nămete. 2) pop. Grămadă de obiecte aruncate în dezordine; vraf. ~ de frunze. 3) înv. Întăritură primitivă, formată dintr-un val de pământ cu şanţ de apărare. /Din Troian n. pr.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TRO//IÁN2 ~iéni m. ist. Persoană care făcea parte din populaţia de bază a Troiei. /Din Troian n. pr.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TRO//IÁN3 ~iánă (~iéni, ~iéne) ist. Care aparţine Troiei sau populaţiei ei; din Troia. Războiul ~. ♢ Cal ~ a) cal mare de lemn în care, conform legendei, s-au ascuns oştenii care asediau Troia pentru a pătrunde în cetate şi a deschide porţile asediatorilor; b) dar făcut unui duşman pentru a-l prinde în cursă. /Din Troian n. pr.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

troián (-iéne), s.n. – 1. Dig de protecţie săpat într-o perioadă nedeterminată de-a lungul unei linii aproximativ paralele cu lunca Dunării, atribuit greşit împăratului Traian. – 2. Cantitate mare de zăpăadă, nămete, noian. – 3. Grămadă, morman, teanc. – 4. (Olt.) Potecă într-o fîneaţă. – 5. (Olt.) Urma saniei pe zăpadă. Sl. trojanŭ (Cihac, II, 423; Şeineanu, Semasiol., 179; Tiktin), cf. sb. trojan. Der. directă din lat. Trāĭānus (Tagliavini, Arch. Rom., XII, 218) nu este posibilă fonetic. Apare în doc. din sec. XV. Amintirea lui Traian nu s-a păstrat în obiceiurile populare rom.; şi că numele său s-ar fi perpetuat în sl. în legătură cu această construcţie defensivă, nu este semnificativ, căci este vorba de o tradiţie fără temei şi cu siguranţă tîrzie. – Der. tro(i)eni, vb. (a se îngrămdi zăpada; a fi drumurile blocate de zăpadă).
(Dicţionarul etimologic român)

TROIÁN, -Ă I. adj., s. m. f. (locuitor) din Troia. II. adj. referitor la Troia. o calul ~ = a) cal uriaş de lemn construit de ahei după sfatul lui Ulise, care, introdus în Troia cu războinicii ascunşi în el, a pricinuit căderea cetăţii. b) mijloc perfid folosit de cineva pentru a submina situaţia sau acţiunile cuiva. (< lat. troianus)
(Marele dicţionar de neologisme)

troián adj. m., (persoană) s. m., pl. troiéni; f. sg. troiánă, pl. troiéne
(Dicţionar ortografic al limbii române)

troián (nămete) s. n., pl. troiéne
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CALEA-LUI-TROIÁN s. v. calea lactee, calea-laptelui.
(Dicţionar de sinonime)

TROIÁN s. v. nămete.
(Dicţionar de sinonime)

TROIÁN s. v. grămadă, maldăr, morman, movilă, purcoi.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: tr tro troi troia

Cuvinte se termină cu literele: an ian oian roian