TRÓICĂ, troici, s.f. Sanie rusească la care sunt înhămaţi trei cai unul lângă altul. ♢ Fig. Grup format din trei personalităţi. – Din rus. trojka.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
TRÓI//CĂ ~ce f. Sanie cu trei cai, înhămaţi unul lângă altul. /<rus. troika
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
tróică (-ci), s.f. – Sanie rusească cu trei cai. Rus. troĭka.
(Dicţionarul etimologic român)
TRÓICĂ s. f. 1. sanie rusească cu trei cai. 2. convenţie constituită din trei state. 3. asociaţie (politică) între trei entităţi. (< rus. troika)
(Marele dicţionar de neologisme)
tróică s. f. (sil. troi-), g.-d. art. tróicii; pl. tróice
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
TRÓI//CĂ ~ce f. Sanie cu trei cai, înhămaţi unul lângă altul. /<rus. troika
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionarul etimologic român)
TRÓICĂ s. f. 1. sanie rusească cu trei cai. 2. convenţie constituită din trei state. 3. asociaţie (politică) între trei entităţi. (< rus. troika)
(Marele dicţionar de neologisme)
tróică s. f. (sil. troi-), g.-d. art. tróicii; pl. tróice
(Dicţionar ortografic al limbii române)