troieni dex - definiţie, sinonime, conjugare
TROIÁN1, troiene, s.n. 1. Îngrămădire mare de zăpadă adusă de vânt şi aşezată în formă de valuri sau de dune; nămete. ♦ P. gener. Morman, grămadă. 2. Întăritură primitivă făcută de popoarele antice, constând dintr-un dig lung de pământ, cu şanţ de apărare. [Pr.: tro-ian] – Probabil din sl. trojanŭ.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TROIÁN2, -Ă, troieni, -e, adj., s.m. şi f. 1. Adj. Care aparţine Troiei, privitor la Troia, din (sau de la) Troia. ♢ Calul troian = a) uriaş cal de lemn construit, potrivit legendelor antice, după îndemnul lui Ulise, de locuitorii din Ahaia în timpul războiului troian şi în care aceştia s-au ascuns, contribuind la căderea Troiei; b) fig. mijloc perfid folosit pentru subminarea cuiva. 2. S.m. şi f. Locuitor al Troiei. [Pr.: tro-ian] – Troia (n.pr.) + suf. -ean.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TROIENÍ, troienesc, vb. IV. Tranz. 1. A acoperi cu troiene (de zăpadă); a înzăpezi, a nămeţi. ♦ Refl. A rămâne în mijlocul zăpezii; a se înzăpezi. 2. A acoperi un obiect îngrămădind ceva peste el; a forma grămezi, mormane; a îngrămădi, a aduna ceva la un loc. [Pr.: tro-ie-] – Din troian1.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TRO//IÁN1 ~iéne n. 1) Strat gros de zăpadă adunată de vânt şi dispus în formă de val; nămete. 2) pop. Grămadă de obiecte aruncate în dezordine; vraf. ~ de frunze. 3) înv. Întăritură primitivă, formată dintr-un val de pământ cu şanţ de apărare. /Din Troian n. pr.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TRO//IÁN2 ~iéni m. ist. Persoană care făcea parte din populaţia de bază a Troiei. /Din Troian n. pr.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TRO//IÁN3 ~iánă (~iéni, ~iéne) ist. Care aparţine Troiei sau populaţiei ei; din Troia. Războiul ~. ♢ Cal ~ a) cal mare de lemn în care, conform legendei, s-au ascuns oştenii care asediau Troia pentru a pătrunde în cetate şi a deschide porţile asediatorilor; b) dar făcut unui duşman pentru a-l prinde în cursă. /Din Troian n. pr.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A TROIEN//Í ~ésc tranz. 1) (drumuri sau terenuri) A acoperi cu troiene; a nămeţi; a înzăpezi. 2) fig. A acoperi, îngrămădind ceva în cantitaţi mari deasupra. /Din troian
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE TROIEN//Í mă ~ésc intranz. (despre vehicule sau călători) A se împotmoli în zăpadă; a se înzăpezi. /Din troian
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

troián (-iéne), s.n. – 1. Dig de protecţie săpat într-o perioadă nedeterminată de-a lungul unei linii aproximativ paralele cu lunca Dunării, atribuit greşit împăratului Traian. – 2. Cantitate mare de zăpăadă, nămete, noian. – 3. Grămadă, morman, teanc. – 4. (Olt.) Potecă într-o fîneaţă. – 5. (Olt.) Urma saniei pe zăpadă. Sl. trojanŭ (Cihac, II, 423; Şeineanu, Semasiol., 179; Tiktin), cf. sb. trojan. Der. directă din lat. Trāĭānus (Tagliavini, Arch. Rom., XII, 218) nu este posibilă fonetic. Apare în doc. din sec. XV. Amintirea lui Traian nu s-a păstrat în obiceiurile populare rom.; şi că numele său s-ar fi perpetuat în sl. în legătură cu această construcţie defensivă, nu este semnificativ, căci este vorba de o tradiţie fără temei şi cu siguranţă tîrzie. – Der. tro(i)eni, vb. (a se îngrămdi zăpada; a fi drumurile blocate de zăpadă).
(Dicţionarul etimologic român)

TROIÁN, -Ă I. adj., s. m. f. (locuitor) din Troia. II. adj. referitor la Troia. o calul ~ = a) cal uriaş de lemn construit de ahei după sfatul lui Ulise, care, introdus în Troia cu războinicii ascunşi în el, a pricinuit căderea cetăţii. b) mijloc perfid folosit de cineva pentru a submina situaţia sau acţiunile cuiva. (< lat. troianus)
(Marele dicţionar de neologisme)

troián adj. m., (persoană) s. m., pl. troiéni; f. sg. troiánă, pl. troiéne
(Dicţionar ortografic al limbii române)

troián (nămete) s. n., pl. troiéne
(Dicţionar ortografic al limbii române)

troiení vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. troienésc, imperf. 3 sg. troieneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. troieneáscă; ger. troienínd; part. troienít
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CALEA-LUI-TROIÁN s. v. calea lactee, calea-laptelui.
(Dicţionar de sinonime)

TROIÁN s. v. nămete.
(Dicţionar de sinonime)

TROIÁN s. v. grămadă, maldăr, morman, movilă, purcoi.
(Dicţionar de sinonime)

TROIENÍ vb. 1. v. înzăpezi. 2. v. viscoli.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: tr tro troi troie troien

Cuvinte se termină cu literele: ni eni ieni oieni roieni