troinicire

TROINICÍ, troinicesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A zăcea greu bolnav; a boli. – Din troinic.
(Dicţionarul limbii române moderne)

TROINICÍRE s.f. v. TROINICI. [DLRM]
(Alte dicţionare)

Cuvinte care încep cu literele: tr tro troi troin troini

Cuvinte se termină cu literele: re ire cire icire nicire