trompa dex - definiţie, sinonime, conjugare

trompa

[Sinonime]
TRÓMPĂ, trompe, s.f. 1. Excrescenţă cărnoasă în formă de tub, care prelungeşte nasul la elefant, la tapir etc. şi care serveşte la pipăit şi la apucat. ♦ Prelungire a capului sau a gurii la unele animale nevertebrate (care serveşte la supt). 2. Canal prin care se elimină ovulele formate în ovar. 3. (În sintagma) Trompa lui Eustache = canal interior al urechii, care face legătura între timpan şi faringe. 4. Aparat folosit pentru ventilarea sau evacuarea gazelor dintr-un recipient, dintr-o încăpere etc., pentru a realiza un vid. 5. Element de construcţie în formă de boltă trunchiată, înlesnind de obicei trecerea de la un plan pătrat la un plan poligonal sau circular. – Din fr. trompe.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TRÓMP//Ă ~e f. 1) (la unele mamifere) Organ tubular membranos, care este o prelungire musculară a nasului şi serveşte la pipăit şi la apucat. 2) (la unele insecte) Organ bucal pentru supt. 3) Canal de eliminare a ovulelor formate în ovar. 4) Element arhitectural în formă de nişă boltită, situat lângă plafon în ungherele unei încăperi. /<fr. trompe, it. tromba
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TRÓMPĂ s.f. 1. Prelungire cărnoasă în formă de tub a nasului unor animale ca elefantul, tapirul etc. ♦ Organ în formă de tub, adaptat pentru supt, la unele insecte. ♦ Conductă, canal prin care se elimină celulele sexuale formate în ovar; oviduct. ♦ Trompa lui Eustache = canal interior al urechii care face legătura între timpan şi faringe. 2. (Tehn.) Aparat folosit pentru evacuarea gazelor dintr-un recipient. 3. (Arhit.) Element de construcţie, în formă de boltă trunchiată, înlesnind de obicei trecerea de la un plan pătrat la un plan octogonal. [< fr. trompe, cf. germ. Trumpa].
(Dicţionar de neologisme)

TRÓMPĂ s. f. 1. prelungire cărnoasă a nasului la elefant, tapir etc., pentru prinderea hranei şi pentru apărare. ♢ organ adaptat pentru supt, la unele insecte. 2. canal prin care se elimină celulele sexuale formate în ovar; oviduct; salpinx. o ă lui Eustache = canal interior al urechii între timpan şi faringe. 3. (tehn.) carcasă metalică în care se montează lagărele unui arbore. ♢ aparat de laborator, din sticlă, pentru evacuarea aerului dintr-un recipient. 4. (arhit.) boltă de colţ în consolă pentru susţinerea unui element în relief faţă de planul faţadei. ♢ element de construcţie, boltă trunchiată, înlesnind trecerea de la un plan pătrat la unul octogonal. (< fr. trompe)
(Marele dicţionar de neologisme)

trómpă s. f., g.-d. art. trómpei; pl. trómpe
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
TRÓMPĂ s. (ANAT.) trompa lui Eustache = salpinge. (~ uneşte urechea medie cu fosele nazale); trompă uterină = oviduct, salpinge. (~ face legătura între ovar şi uter.)
(Dicţionar de sinonime)

TRÓMPĂ s. v. corn, goarnă, trâmbiţă, trompetă.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: tr tro trom tromp

Cuvinte se termină cu literele: pa mpa ompa rompa