tron
[Sinonime]
TRON2, tronuri, s.n. 1. (Pop.) Ladă în care ţăranii îşi păstrează diverse obiecte, mai ales de îmbrăcăminte. 2. (Reg.) Sicriu. – Din germ. dial. Truh(e)n.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
TRON1, tronuri, s.n. Scaun, jeţ (sculptat şi împodobit) pe care stau monarhii la ceremonii; p. ext. simbol al domniei. ♢ Expr. A se urca (sau a se sui) pe tron = a ocupa domnia, a fi încoronat ca monarh. ♦ Fig. Puterea suverană a monarhilor; domnie. ♦ Scaun, jeţ special pe care stau prelaţii (sau suveranii) în timpul unor ceremonii religioase. – Din fr. trône.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
TRON ~uri n. 1) Jilţ bogat ornamentat, aşezat pe un loc mai ridicat, pe care stau monarhii în timpul ceremoniilor. 2) Simbol al puterii unui suveran. 3) Jilţ pe care stau prelaţii la unele ceremonii religioase. ~ episcopal. /<lat. thronus, fr. trône
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
tron (-nuri), s.n. – Scaun, jilţ domnesc. Fr. trône. – Der. întrona, vb. (a pune pe tron, a înscăuna); detrona, vb., din fr. détrôner.
(Dicţionarul etimologic român)
tron (-nuri), s.n. – Cufăr, ladă. Germ. Truhe, dialectal Truh(e)n (Tiktin; cf. Cihac, II, 243). – Der. troneci, s.n. (tronişor; sertar).
(Dicţionarul etimologic român)
-TRON Element secund de compunere savantă care introduce în termeni sensul de „tub cu vid, accelerator de particule atomice”. [< engl. -tron].
(Dicţionar de neologisme)
TRON s.n. Scaun, jeţ special împodobit pe care stau monarhii la ceremonii; scaunul domniei; (p. ext.) simbol al puterii regale, al domniei. ♦ (Fig.) Puterea suverană a monarhilor; domnie. [Cf. lat. thronus, gr. thronos, fr. trône].
(Dicţionar de neologisme)
TRON1 s. n. 1. scaun, jeţ special împodobit pe care stau monarhii la ceremonii. ♢ (fig.) simbol al puterii regale, al domniei. 2. (fig.) puterea suverană a monarhilor; domnie. 3. (astrol.) semn diurn atribuit unei plante. (< fr. trône, lat. thronus, germ. Throns)
(Marele dicţionar de neologisme)
-TRON2 elem. „tub cu vid, accelerator de particule elementare”. (< engl. -tron, cf. gr. /elek/tron, chihlimbar)
(Marele dicţionar de neologisme)
tron (jeţ, ladă) s. n., pl. trónuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
TRÓNUL s. art. v. casiopeea.
(Dicţionar de sinonime)
TRON s. (înv.) scaun, taht. (Domnitorul avea un ~ aurit.)
(Dicţionar de sinonime)
TRON s. v. coşciug, cufăr, domnie, ladă, sicriu.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
TRON1, tronuri, s.n. Scaun, jeţ (sculptat şi împodobit) pe care stau monarhii la ceremonii; p. ext. simbol al domniei. ♢ Expr. A se urca (sau a se sui) pe tron = a ocupa domnia, a fi încoronat ca monarh. ♦ Fig. Puterea suverană a monarhilor; domnie. ♦ Scaun, jeţ special pe care stau prelaţii (sau suveranii) în timpul unor ceremonii religioase. – Din fr. trône.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
tron (-nuri), s.n. – Scaun, jilţ domnesc. Fr. trône. – Der. întrona, vb. (a pune pe tron, a înscăuna); detrona, vb., din fr. détrôner.
(Dicţionarul etimologic român)
tron (-nuri), s.n. – Cufăr, ladă. Germ. Truhe, dialectal Truh(e)n (Tiktin; cf. Cihac, II, 243). – Der. troneci, s.n. (tronişor; sertar).
(Dicţionarul etimologic român)
-TRON Element secund de compunere savantă care introduce în termeni sensul de „tub cu vid, accelerator de particule atomice”. [< engl. -tron].
(Dicţionar de neologisme)
TRON s.n. Scaun, jeţ special împodobit pe care stau monarhii la ceremonii; scaunul domniei; (p. ext.) simbol al puterii regale, al domniei. ♦ (Fig.) Puterea suverană a monarhilor; domnie. [Cf. lat. thronus, gr. thronos, fr. trône].
(Dicţionar de neologisme)
TRON1 s. n. 1. scaun, jeţ special împodobit pe care stau monarhii la ceremonii. ♢ (fig.) simbol al puterii regale, al domniei. 2. (fig.) puterea suverană a monarhilor; domnie. 3. (astrol.) semn diurn atribuit unei plante. (< fr. trône, lat. thronus, germ. Throns)
(Marele dicţionar de neologisme)
-TRON2 elem. „tub cu vid, accelerator de particule elementare”. (< engl. -tron, cf. gr. /elek/tron, chihlimbar)
(Marele dicţionar de neologisme)
tron (jeţ, ladă) s. n., pl. trónuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
TRÓNUL s. art. v. casiopeea.
(Dicţionar de sinonime)
TRON s. (înv.) scaun, taht. (Domnitorul avea un ~ aurit.)
(Dicţionar de sinonime)
TRON s. v. coşciug, cufăr, domnie, ladă, sicriu.
(Dicţionar de sinonime)