tronare dex - definiţie, sinonime, conjugare
TRONÁ, tronez, vb. I. Intranz. A se afla pe tron1; a domni, a guverna. ♦ Fig. A domina, a adopta o poziţie de superioritate; a-şi da aere, importanţă. – Din fr. trôner.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TRONÁRE, tronări, s.f. Acţiunea de a trona şi rezultatul ei. – V. trona.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A TRON//Á ~éz intranz. 1) A se afla la tron; a conduce un stat. 2) fig. A deţine o poziţie de superioritate (prin volum, forţă, intensitate, valoare etc.) în raport cu cele din jur; a domina. /<fr. trôner
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TRONÁ vb. I. intr. A domni, a stăpâni (peste o ţară), a guverna. ♦ (Fig.) A domina; a lua o poziţie afectată de superioritate. [< fr. trôner].
(Dicţionar de neologisme)

TRONÁRE s.f. Acţiunea de a trona şi rezultatul ei. [< trona].
(Dicţionar de neologisme)

TRONÁ vb. intr. 1. a domni, a stăpâni (peste o ţară), a guverna. 2. (fig.) a domina; a lua o poziţie afectată de superioritate. (< fr. trôner)
(Marele dicţionar de neologisme)

troná vb., ind. prez. 1 sg. tronéz, 3 sg. şi pl. troneáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

tronáre s, f., g.-d, art, tronării; pl. tronări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
TRONÁ vb. v. stăpâni.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: tr tro tron trona tronar

Cuvinte se termină cu literele: re are nare onare ronare