TRONCĂNÍ, troncănesc, vb. ÎV. 1. Intranz. A face zgomot izbindu-se de ceva sau izbind un obiect de altul. 2. Tranz. Fig. A flecări, a trăncăni. – Tronc + suf. -ani.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
TRONCĂNÍT, troncănituri, s.n. Troncănire. – V. troncăni.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A TRONCĂN//Í ~ésc intranz. A face zgomot, izbindu-se de ceva; a face „tronc”. /tronc + suf. ~ăni
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
troncăní vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. troncănésc, imperf. 3 sg. troncăneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. troncăneáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
troncănít s. n., pl. troncăníturi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
TRONCĂNÍ vb. v. durăi, durui, flecări, hodorogi, hurui, îndruga, pălăvrăgi, sporovăi, trăncăni.
(Dicţionar de sinonime)
TRONCĂNÍT s. v. troncănire.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
TRONCĂNÍT, troncănituri, s.n. Troncănire. – V. troncăni.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
troncăní vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. troncănésc, imperf. 3 sg. troncăneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. troncăneáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
troncănít s. n., pl. troncăníturi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
TRONCĂNÍ vb. v. durăi, durui, flecări, hodorogi, hurui, îndruga, pălăvrăgi, sporovăi, trăncăni.
(Dicţionar de sinonime)
TRONCĂNÍT s. v. troncănire.
(Dicţionar de sinonime)