troncănit dex - definiţie, sinonime, conjugare
TRONCĂNÍ, troncănesc, vb. ÎV. 1. Intranz. A face zgomot izbindu-se de ceva sau izbind un obiect de altul. 2. Tranz. Fig. A flecări, a trăncăni. – Tronc + suf. -ani.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TRONCĂNÍT, troncănituri, s.n. Troncănire. – V. troncăni.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A TRONCĂN//Í ~ésc intranz. A face zgomot, izbindu-se de ceva; a face „tronc”. /tronc + suf. ~ăni
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

troncăní vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. troncănésc, imperf. 3 sg. troncăneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. troncăneáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

troncănít s. n., pl. troncăníturi
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
TRONCĂNÍ vb. v. durăi, durui, flecări, hodorogi, hurui, îndruga, pălăvrăgi, sporovăi, trăncăni.
(Dicţionar de sinonime)

TRONCĂNÍT s. v. troncănire.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: tr tro tron tronc tronca

Cuvinte se termină cu literele: it nit anit canit ncanit