trop dex - definiţie, sinonime, conjugare

trop

[Sinonime]
TROP1 interj. (De obicei repetat) Cuvânt care imită zgomotul pe care îl fac picioarele când lovesc pământul în mers. [Var.: trópa, (pop.) trópai interj.] – Onomatopee.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TROP2, tropi, s.m. (Livr.) Figură de stil. – Din fr. trope, lat. tropus, ngr. trópos.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TROP1 interj. (se foloseşte, de obicei repetat, pentru a reda zgomotul produs de picioare în timpul mersului). /Onomat.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TROP2 ~i m. Procedeu stilistic de întrebuinţare a cuvântului cu alt sens decât cel obişnuit pentru a reda mai plastic conţinutul de idei; figură de stil. /<ngr. trópos, lat. tropus, fr. trope
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

trop interj. – Indică zgomotul făcut de picioare în mers sau la dans. Creaţie expresivă, cf. hop, ţop, sdup. – Der. tropăi, vb. (a tropoti, a tupăi), a cărei relaţie cu sl. trepati, trepetati „a tremura” (Miklosich, Slaw. Elem., 49; Cihac, II, 524; Conev 94) este improbabilă; tropăit, s.n. (tropot); tropăială, s.f. (tropot); tropăitură, s.f. (tropot); tropoi (var. tropoti, tropota), vb. (a face zgomot cu picioarele); tropot, s.n. (zgomot produs cu picioarele; ropot, zgomot produs de alergatul cailor), de la tropăi ca troncot de la troncăni, cf. mr. troput (după Tiktin şi Candrea, din rus., bg. tropot, coincidenţă care pare a se datora sursei expresive comune); tropcă (var. Dobr. tropancă), s.f. (un anumit dans popular).
(Dicţionarul etimologic român)

TROP s.m. Termen generic pentru orice figură de stil, care constă în întrebuinţarea unui cuvânt sau a unei expresii în sens figurat. // (Şi în forma tropo-) Element prim şi secund de compunere savantă cu semnificaţia „schimbare”, „care se schimbă”, „care se întoarce”, „cu o anumită direcţie”, „cu o anumită caracteristică”, „care se răsuceşte”. [< fr. trope, lat. tropus, gr. tropos].
(Dicţionar de neologisme)

TROP1 s. m. 1. (în fil. sceptică antică) argument potrivit căruia nici o afirmaţie sau negaţie nu are temei, nici un adevăr nu poate fi formulat, orice judecată filozofică trebuind suspendată. 2. figură de stil. 3. (în cultul liturgic gregorian) parafrază, interpolare care orna textul şi prelungea melodia. (< fr. trope, lat. tropus, gr. tropos)
(Marele dicţionar de neologisme)

TROP2(O)-, -TRÓP, -TROPÍE, -TROPÍSM elem. „mişcare, întoarcere, schimbare”, „afinitate”. (< fr. trop/o/-, -trope, -tropie, -tropisme, cf. gr. tropos)
(Marele dicţionar de neologisme)

trop/trópa interj.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

trop (figură de stil) s. m., pl. tropi
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
TROP s. v. figură de stil.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: tr tro

Cuvinte se termină cu literele: op rop