trosc dex - definiţie, sinonime, conjugare

trosc

TROSC interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de o cădere, de o trosnitură, de o lovitură, de o rupere. – Onomatopee.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TROSC interj. (se foloseşte pentru a reda zgomotul produs de o ruptură, de o trosnitură, de o lovitură etc.). /Onomat.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

trosc interj. – Imită zgomotul de pocnet. Creaţie expresivă, cf. pleosc, sl. trĕskŭ „pocnet”. – Der. trasc (var. treasc), s.n. (Banat, petardă), legat probabil de sl. trĕskŭ (Tiktin), mag. tarack (Candrea); trăscări, vb. (Banat, a trosni, a face zgomot); troscăi (var. troscăni), vb. (a face zgomot, a trosni, a scîrţîi); troscot, s.n. (zgomot, trosnet, gălăgie), a cărui legătură cu rut. troskit (Candrea) nu este evidentă; trosni (var. trozni), vb. (a face zgomot, a pocni, a pîrîi), probabil în loc de *troscni, cu suf. expresiv -ni (după Tiktin, Candrea şi Scriban, de la trăsni, soluţie ce pare puţin plauzibilă; troscăială (var. troscăneală), s.f. (zgomot, gălăgie); trosnet, s.n. (zgomot, pîrîit); trosnitor, adj. (care trosneşte); trosnitură, s.f. (pocnitură). Cf. trăscău.
(Dicţionarul etimologic român)

trosc interj.
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: tr tro tros

Cuvinte se termină cu literele: sc osc rosc