trotinetă

TROTINÉTĂ, trotinete, s.f. Mic vehicul pentru copii, compus dintr-o scândură dreptunghiulară montată pe două roţi şi articulată cu o bară perpendiculară pe ea, servind ca bară de direcţie, şi care se pune în mişcare prin împingerea cu un picior. – Din fr. trottinette.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TROTINÉT//Ă ~e f. Vehicul pentru copii, constând dintr-o scândură montată pe două roţi şi dintr-o bază verticală de direcţie, care se pune în mişcare fiind împinsă cu un picior. /<fr. trottinette
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TROTINÉTĂ s.f. Jucărie formată dintr-o scândură aşezată pe două roţi, cu un dispozitiv de direcţie în faţă şi care se pune în mişcare prin împingerea cu un picior. [< fr. trottinette].
(Dicţionar de neologisme)

TROTINÉTĂ s. f. jucărie dintr-o scândură pe două roţi, cu un dispozitiv de direcţie în faţă, care se pune în mişcare prin împingerea cu un picior. (< fr. trottinette)
(Marele dicţionar de neologisme)

trotinétă s. f., pl. trotinéte
(Dicţionar ortografic al limbii române)