trotuar

TROTUÁR, trotuare, s.n. Porţiune marginală special amenajată din suprafaţa unei străzi, mai ridicată decât partea carosabilă, rezervată circulaţiei pietonilor. [Pr.: -tu-ar] – Din fr. trottoir.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TROTUÁR ~e n. Porţiune laterală a unei străzi, mai ridicată decât partea carosabilă, special amenajată şi rezervată circulaţiei pietonilor. [Sil. -tuar] /<fr. trottoir
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

trotuár (-re), s.n. – Porţiunea marginală amenajată de-a lungul unei străzi rezervată circulaţiei pietonilor. Fr. trottoir.
(Dicţionarul etimologic român)

TROTUÁR s.n. Parte a străzii (mai ridicată decât partea carosabilă) rezervată circulaţiei pietonilor. [Pron. tro-tu-ar. / < fr. trottoir].
(Dicţionar de neologisme)

TROTUÁR /TUAR/ s. n. parte marginală a unei străzi, mai ridicată decât partea carosabilă, rezervată circulaţiei pietonilor. o (fam.; despre prostituate) a face ~ ul = a atrage clienţi pe stradă. (< fr. trottoir)
(Marele dicţionar de neologisme)

cetăţean de trotuar expr. orăşean. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

trotuár s. n. (sil. -tuar), pl. trotuáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)