trubadur dex - definiţie, sinonime, conjugare

trubadur

TRUBADÚR, trubaduri, s.m. Poet-cântăreţ provensal din evul mediu; p. gener. poet-cântăreţ care călătorea din loc în loc. – Din fr. troubadour.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TRUBADÚR ~i m. 1) (în Franţa din sec. XII-XIII) Poet liric care compunea versuri în vechea franceză de sud şi le recita cu un acompaniament muzical specific (pe la curţile marilor feudali). 2) fig. Persoană care laudă excesiv ceva. /<fr. troubadour
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TRUBADÚR s.m. Nume dat în evul mediu poeţilor-cântăreţi din sudul Franţei; (p. ext.) poet-cântăreţ peregrin. [< fr. troubadour, cf. prov. trobador – a crea].
(Dicţionar de neologisme)

TRUBADÚR s. m. nume dat poeţilor-cântăreţi medievali din sudul Franţei, ale căror versuri, recitate cu un acompaniament muzical specific, aveau un caracter erotic sau pastoral. ♢ (p. ext.) poet-cântăreţ peregrin. (< fr. troubadour)
(Marele dicţionar de neologisme)

trubadúr s. m., pl. trubadúri
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: tr tru trub truba trubad

Cuvinte se termină cu literele: ur dur adur badur ubadur