truca dex - definiţie, sinonime, conjugare
TRÚCĂ s.f. (Cin.) Utilaj complex folosit pentru filmări combinate. – Din fr. truc. Cf. engl. t r i c k.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TRUCÁ, truchez, vb. I. Tranz. A folosi trucuri1 sau trucaje. – Din fr. truquer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A TRU//CÁ ~chéz tranz. 1) A înşela prin trucuri. 2) (în teatru şi în cinematografe) A modifica la înfăţişare (pentru a căpăta efectele dorite). /<fr. truquer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TRÚCĂ s.f. (Cinem.) Utilaj complex cuprinzând, în funcţie de destinaţie, un aparat de filmare, unul sau mai multe aparate de proiecţie, surse de lumină sau obiective auxiliare etc. [Cf. fr. truc, engl. truck].
(Dicţionar de neologisme)

TRUCÁ vb. I. 1. tr. A interveni asupra a ceva modificându-i sau alterându-i aspectul, caracterele particulare, funcţionarea etc., mai ales pentru a-i înşela pe alţii. 2. tr. A modifica temporar aspectul, înfăţişarea pentru a crea o anumită aparenţă în teatru, cinema etc. 3. intr. A folosi trucuri (1); a contraface. [< fr. truquer].
(Dicţionar de neologisme)

TRÚCĂ s. f. (cinem.) utilaj complex pentru filmări combinate: un aparat de filmare, unul sau mai multe aparate de proiecţie, surse de lumină sau obiective auxiliare etc. (< fr. truc, engl. truck)
(Marele dicţionar de neologisme)

TRUCÁ vb. I. tr. 1. a modifica prin fraudă; a contraface, a falsifica. 2. a modifica temporar aspectul pentru a crea o anumită aparenţă în teatru, cinema etc. II. intr. a se folosi de trucuri1 (1), de expediente. (< fr. truquer)
(Marele dicţionar de neologisme)

trúcă s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

trucá vb., ind. prez. 1 sg. truchéz, 3 sg. şi pl. trucheáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: tr tru truc

Cuvinte se termină cu literele: ca uca ruca