trucare dex - definiţie, sinonime, conjugare
TRUCÁ, truchez, vb. I. Tranz. A folosi trucuri1 sau trucaje. – Din fr. truquer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TRUCÁRE s.f. Acţiunea de a truca şi rezultatul ei. – V. truca.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A TRU//CÁ ~chéz tranz. 1) A înşela prin trucuri. 2) (în teatru şi în cinematografe) A modifica la înfăţişare (pentru a căpăta efectele dorite). /<fr. truquer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TRUCÁ vb. I. 1. tr. A interveni asupra a ceva modificându-i sau alterându-i aspectul, caracterele particulare, funcţionarea etc., mai ales pentru a-i înşela pe alţii. 2. tr. A modifica temporar aspectul, înfăţişarea pentru a crea o anumită aparenţă în teatru, cinema etc. 3. intr. A folosi trucuri (1); a contraface. [< fr. truquer].
(Dicţionar de neologisme)

TRUCÁRE s.f. Acţiunea de a truca şi rezultatul ei. [< truca].
(Dicţionar de neologisme)

TRUCÁ vb. I. tr. 1. a modifica prin fraudă; a contraface, a falsifica. 2. a modifica temporar aspectul pentru a crea o anumită aparenţă în teatru, cinema etc. II. intr. a se folosi de trucuri1 (1), de expediente. (< fr. truquer)
(Marele dicţionar de neologisme)

trucá vb., ind. prez. 1 sg. truchéz, 3 sg. şi pl. trucheáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

trucáre s. f., g.-d. art. trucării
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
TRUCÁRE s. v. trucaj.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: tr tru truc truca trucar

Cuvinte se termină cu literele: re are care ucare rucare