TRUCÁ, truchez, vb. I. Tranz. A folosi trucuri1 sau trucaje. – Din fr. truquer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
TRUCÁT, -Ă, trucaţi, -te, adj. (Despre scene din filme, din piese de teatru etc.) În care s-au folosit trucaje. – V. truca.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A TRU//CÁ ~chéz tranz. 1) A înşela prin trucuri. 2) (în teatru şi în cinematografe) A modifica la înfăţişare (pentru a căpăta efectele dorite). /<fr. truquer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
TRUCÁ vb. I. 1. tr. A interveni asupra a ceva modificându-i sau alterându-i aspectul, caracterele particulare, funcţionarea etc., mai ales pentru a-i înşela pe alţii. 2. tr. A modifica temporar aspectul, înfăţişarea pentru a crea o anumită aparenţă în teatru, cinema etc. 3. intr. A folosi trucuri (1); a contraface. [< fr. truquer].
(Dicţionar de neologisme)
TRUCÁ vb. I. tr. 1. a modifica prin fraudă; a contraface, a falsifica. 2. a modifica temporar aspectul pentru a crea o anumită aparenţă în teatru, cinema etc. II. intr. a se folosi de trucuri1 (1), de expediente. (< fr. truquer)
(Marele dicţionar de neologisme)
trucá vb., ind. prez. 1 sg. truchéz, 3 sg. şi pl. trucheáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
trucát adj. m., pl. trucáţi; f. sg. trucátă, pl. trucáte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
TRUCÁT, -Ă, trucaţi, -te, adj. (Despre scene din filme, din piese de teatru etc.) În care s-au folosit trucaje. – V. truca.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
TRUCÁ vb. I. 1. tr. A interveni asupra a ceva modificându-i sau alterându-i aspectul, caracterele particulare, funcţionarea etc., mai ales pentru a-i înşela pe alţii. 2. tr. A modifica temporar aspectul, înfăţişarea pentru a crea o anumită aparenţă în teatru, cinema etc. 3. intr. A folosi trucuri (1); a contraface. [< fr. truquer].
(Dicţionar de neologisme)
TRUCÁ vb. I. tr. 1. a modifica prin fraudă; a contraface, a falsifica. 2. a modifica temporar aspectul pentru a crea o anumită aparenţă în teatru, cinema etc. II. intr. a se folosi de trucuri1 (1), de expediente. (< fr. truquer)
(Marele dicţionar de neologisme)
trucá vb., ind. prez. 1 sg. truchéz, 3 sg. şi pl. trucheáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
trucát adj. m., pl. trucáţi; f. sg. trucátă, pl. trucáte
(Dicţionar ortografic al limbii române)