truculență dex - definiţie, sinonime, conjugare

truculență

truculent truculenţă
TRUCULÉNT, -Ă, truculenţi, -te, adj. Aspru, violent, brutal. – Din fr. truculent, lat. truculentus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TRUCULÉNŢĂ, truculenţe, s.f. Asprime, violenţă, brutalitate; lipsă de bun-simţ, obrăznicie. – Din fr. truculence.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TRUCULÉNT, -Ă adj. (Franţuzism) Aspru, violent, brutal. [Cf. fr. truculent, lat. truculentus].
(Dicţionar de neologisme)

TRUCULÉNŢĂ s.f. (Franţuzism) Asprime, violenţă, lipsă de jenă, sfidare a bunului simţ. [Cf. fr. truculence, lat. truculentia].
(Dicţionar de neologisme)

TRUCULÉNT, -Ă adj. aspru, violent, brutal. (< fr. truculent, lat. truculentus)
(Marele dicţionar de neologisme)

TRUCULÉNŢĂ s. f. asprime, violenţă, lipsă de jenă, sfidare a bunului simţ. (< fr. truculence)
(Marele dicţionar de neologisme)

truculént adj. m., pl. truculénţi; f. sg. truculéntă, pl. truculénte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

truculénţă s. f., g.-d. art. truculénţei; pl, truculénţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: tr tru truc trucu trucul

Cuvinte se termină cu literele: ta nta enta lenta ulenta