truditor

TRUDITÓR, -OÁRE, truditori, -oare, adj. (Pop. şi livr.; adesea substantivat) Care munceşte din greu, care desfăşoară o activitate obositoare, extenuantă. – Trudi + suf. -tor.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TRUDIT//ÓR¹ ~oáre (~óri, ~oáre) Care trudeşte; care depune trudă. /a trudi + suf. ~tor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TRUDITÓR² ~i m. rar Persoană care produce nemijlocit bunuri materiale; om al muncii. /a trudi + suf. ~tor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

truditór adj. m., s. m., pl. truditóri; f. sg. şi pl. truditoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Antonime:
Truditor ≠ trândav, trântor
(Dicţionar de antonime)