trupa

TRÚPĂ, trupe, s.f. 1. Totalitatea militarilor care îşi fac serviciul militar. ♦ (La pl.) Forţele armate ale unei ţări, ale unei regiuni, ale unei specialităţi etc.; oaste. 2. Colectiv de actori ai unui teatru sau ai unui circ; ansamblu. – Din fr. troupe.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TRÚP//Ă ~e f. 1) Grup regulat şi organizat de soldaţi dintr-o unitate militară. 2) Totalitate de soldaţi care formează o subdiviziune militară. 3) la pl. Totalitate de forţe militare. 4) Colectiv de actori ai unui teatru sau ai unui circ. /<fr. troupe
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

trúpă (-pe), s.f. – Grup, colectivitate. Fr. troupe. – Der. trupete, s.m. (soldat simplu); trupier, adj. (se zice despre ofiţerii care şi-au făcut cariera instruind soldaţii), din fr. troupier.
(Dicţionarul etimologic român)

TRÚPĂ s.f. 1. Ceată (de militari); (la pl.) forţele armate ale unei ţări, armată. 2. Grup de actori care joacă împreună o piesă sau sunt angajaţi ai unui teatru sau ai unui circ; ansamblu. [< fr. troupe].
(Dicţionar de neologisme)

TRÚPĂ s. f. 1. totalitatea militarilor care îşi fac serviciul militar. ♢ (pl.) armată. 2. colectiv de actori permanent; ansamblu. (< fr. troupe)
(Marele dicţionar de neologisme)

trúpă s. f., g.-d. art. trúpei; pl. trúpe
(Dicţionar ortografic al limbii române)

trupá, trupéz, vb. I (reg.) a se uni, a se asocia.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

---

Sinonime:
TRÚPĂ s. 1. (la pl.) v. armată. 2. v. ansamblu.
(Dicţionar de sinonime)

TRÚPĂ s. v. taraf.
(Dicţionar de sinonime)