trădătoare

TRĂDĂTÓR, -OÁRE, trădători, -oare, adj., s.m. şi f. (Persoană) care trădează. – Trăda + suf. -ător.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TRĂDĂT//ÓR¹ ~oáre (~óri, ~oáre) Care trădează. Plan ~. Acţiuni ~oare. /a trăda + suf. ~tor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TRĂDĂTÓR² ~oáre (~óri, ~oáre) m. şi f. Persoană care săvârşeşte un act de trădare. /a trăda + suf. ~tor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

trădătór s. m., pl. trădătóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

trădătoáre s. f., g.-d. art. trădătoárei; pl. trădătoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
TRĂDĂTÓR adj. v. adulter, infidel, necredincios, nefidel.
(Dicţionar de sinonime)

TRĂDĂTÓR adj., s. 1. adj., s. vânzător,(înv.) proditor, prodot. (~ de patrie.) 2. s. iudă, vânzător. (Eşti un ~, amice!) 3. adj. (înv.) hain. (Exista printre ei un om ~.)
(Dicţionar de sinonime)