TRĂÍ, trăiesc, vb. IV. 1. Intranz. A se afla în viaţă; a exista, a vieţui. ♢ (În formule de mulţumire, de salut, de urare etc.) Sa trăieşti! ♢ Expr. (Formulă de jurământ) Aşa să trăiesc (sau să trăieşti etc.) = pe cuvânt de onoare, zău (aşa). 2. Intranz. A dura, a se menţine, a dăinui; a se perpetua. 3. Intranz. şi tranz. A-şi duce, a-şi petrece viaţa. ♢ Expr. (Intranz.) A trăi cu capul în nori = a nu-şi da seama de realitate, a rămâne străin de ceea ce se petrece în jurul său. (Tranz.) A-şi trăi traiul = a se bucura de viaţă, a duce un trai bun, fără griji. A-şi trăi traiul (şi a-şi mânca mălaiul) = a îmbătrâni, a ajunge la capătul vieţii. ♦ Intranz. (Cu determinări introduse prin prep. „pentru”) A-şi închina, a-şi consacra viaţa unui scop. ♦ Intranz. A se bucura, a profita din plin de viaţă. 4. Intranz. (Cu determinări locale) A fi stabilit undeva; a locui. 5. Intranz. A-şi petrece viaţa împreună cu cineva; a convieţui. ♦ A avea relaţii de dragoste cu cineva (fără a fi căsătorit cu el, în afara căsătoriei legale). 6. Intranz. A-şi procura cele necesare traiului, a-şi câştiga existenţa, a se întreţine. ♢ Expr. A trăi pe spinarea cuiva = a se întreţine din munca sau din câştigul altcuiva. ♦ (Rar; cu determinări introduse prin prep. „cu”) A se hrăni cu... 7. Tranz. Fig. A simţi cu intensitate, a participa emotiv, sufleteşte (la...). – Din sl. trajati.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
TRĂÍRE s.f. 1. Faptul de a trăi; vieţuire. 2. Proces sufletesc, experienţă sufletească (trăite cu intensitate). 3. Metodă metafizică de cunoaştere care pretinde că se poate ajunge la cunoaşterea întregii realităţi pe baza experienţei psihice subiective; totalitatea proceselor psihice care servesc ca mijloc de cunoaştere, ale acestei metode. – V. trăi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A TRĂ//Í ~iésc 1. intranz. 1) A se afla în viaţă; a-şi duce existenţa; a vieţui; a exista. ♢ ~ cât lumea a avea o viaţă foarte lungă. Să trăieşti! a) formulă de salut; b) formulă de mulţumire pentru un bine făcut. 2) (urmat, de obicei, de un circumstanţial de mod) A practica un (anumit) mod de trai; a duce. ♢ ~ ca în sânul lui Dumnezeu (sau lui Avraam) a duce o viaţă îmbelşugată şi fără griji. 3) A profita de bunurile vieţii; a se bucura de viaţă. 4) A fi stabilit cu traiul (întru-un anumit loc); a locui. 5) pop. A fi în relaţii de dragoste cu cineva. ♢ ~ bine (sau rău) cu cineva a se împăca bine (sau rău) cu cineva. ~ (cu cineva) ca mâţa cu câinele a nu se înţelege (cu cineva). 6) A continua să existe; a dura; a dăinui; a persista. 7) (urmat de un complement indirect cu prepoziţia din) A-şi asigura existenţa cu mijloacele necesare. ~ din salariu. ♢ ~ din seul său a-şi duce viaţa din ceea ce a agonisit. ~ pe spinarea cuiva a parazita. 8) (urmat de un complement indirect cu prepoziţia cu) A-şi menţine existenţa fizică cu o anumită hrană. ~cu verdeţuri. 2. tranz. 1) A consuma prin existenţă. ~ o viaţă fericită. ~ clipe fericite. ♢ A-şi ~ traiul (şi a-şi mânca mălaiul) a ajunge la sfârşitul vieţii. 2) fig. A simţi cu toată făptura. ~ o mare bucurie. 3) A transpune în fapte reale. A-şi ~ arta sa. /<sl. trajati
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
TRĂÍR//E ~i f. Proces sufletesc trăit cu intensitate. /v. a trăi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
trăí (-ăésc, -ít), vb. – 1. A fi în viaţă, a exista. – 2. A locui, a sta. – 3. A coabita, a convieţui. – 4. A avea relaţii strînse, a fi în concubinaj. – 5. A dura, a fi permanent, a se menţine. – 6. (Înv.) A crea, a da viaţă. – 7. A suporta, a experimenta. – Megl. trăiés, trăiri „a suporta”. Sl. trajati „a dura” (Miklosich, Slaw. Elem., 49; Cihac, II, 419; Şeineanu, Semasiol., 191; Tiktin), cf. bg. traja „a trăi”, sb., cr., slov. trajati „a dura”. A înlocuit pe via „a trăi”, cf. aici. Bg. pare a reproduce evoluţia semantică a rom. Der. din lat. trahĕre, cf. it. tirare avanti (Rohlfs, Differenzierung, 62) nu pare probabilă. Der. trai, s.n. (viaţă, existenţă; şedere); trainic, adj. (viu, care trăieşte, existent; durabil, rezistent), cu suf. -nic şi în parte cu semantismul sl., cf. sl. trajanŭ „durabil”; netrainic, adj. (efemer, de scurtă durată); trăinicie, s.f. (soliditate, rezistenţă); trăitor, adj. (viu, care trăieşte, stătător, locuitor).
(Dicţionarul etimologic român)
trăí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. trăiésc, imperf. 3 sg. trăiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. trăiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
trăíre s. f., g.-d. art. trăírii; pl. trăíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
TRĂÍ vb. 1. a vieţui, (pop.) a hălădui, a sălăşlui, (reg.) a lăbădui, a sălăşi, (Olt.) a sufleţi, (înv.) a custa, a locui, a sălăşui, a via. (Au ~ fericiţi pe aceste meleaguri.) 2. a exista, a fi, a vieţui, (rar) a fiinţa, (reg.) a lăbădui, (înv.) a dăinui. (Cât ~, omul învaţă.) 3. a o duce, a vieţui. (Cum ~?) 4. v. coabita. 5. a vieţui, (rar) a mişca. (Nu mai ~.) 6. a petrece. (A ~ acolo o bună parte din viaţă.) 7. v. apuca. 8. a se ţine, a vieţui. (~ de azi pe mâine.) 9. v. întreţine. 10. v. creşte. 11. v. simţi. 12. v. dăinui.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
A trăi ≠ a muri
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
TRĂÍRE s.f. 1. Faptul de a trăi; vieţuire. 2. Proces sufletesc, experienţă sufletească (trăite cu intensitate). 3. Metodă metafizică de cunoaştere care pretinde că se poate ajunge la cunoaşterea întregii realităţi pe baza experienţei psihice subiective; totalitatea proceselor psihice care servesc ca mijloc de cunoaştere, ale acestei metode. – V. trăi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
TRĂÍR//E ~i f. Proces sufletesc trăit cu intensitate. /v. a trăi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
trăí (-ăésc, -ít), vb. – 1. A fi în viaţă, a exista. – 2. A locui, a sta. – 3. A coabita, a convieţui. – 4. A avea relaţii strînse, a fi în concubinaj. – 5. A dura, a fi permanent, a se menţine. – 6. (Înv.) A crea, a da viaţă. – 7. A suporta, a experimenta. – Megl. trăiés, trăiri „a suporta”. Sl. trajati „a dura” (Miklosich, Slaw. Elem., 49; Cihac, II, 419; Şeineanu, Semasiol., 191; Tiktin), cf. bg. traja „a trăi”, sb., cr., slov. trajati „a dura”. A înlocuit pe via „a trăi”, cf. aici. Bg. pare a reproduce evoluţia semantică a rom. Der. din lat. trahĕre, cf. it. tirare avanti (Rohlfs, Differenzierung, 62) nu pare probabilă. Der. trai, s.n. (viaţă, existenţă; şedere); trainic, adj. (viu, care trăieşte, existent; durabil, rezistent), cu suf. -nic şi în parte cu semantismul sl., cf. sl. trajanŭ „durabil”; netrainic, adj. (efemer, de scurtă durată); trăinicie, s.f. (soliditate, rezistenţă); trăitor, adj. (viu, care trăieşte, stătător, locuitor).
(Dicţionarul etimologic român)
trăí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. trăiésc, imperf. 3 sg. trăiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. trăiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
trăíre s. f., g.-d. art. trăírii; pl. trăíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
TRĂÍ vb. 1. a vieţui, (pop.) a hălădui, a sălăşlui, (reg.) a lăbădui, a sălăşi, (Olt.) a sufleţi, (înv.) a custa, a locui, a sălăşui, a via. (Au ~ fericiţi pe aceste meleaguri.) 2. a exista, a fi, a vieţui, (rar) a fiinţa, (reg.) a lăbădui, (înv.) a dăinui. (Cât ~, omul învaţă.) 3. a o duce, a vieţui. (Cum ~?) 4. v. coabita. 5. a vieţui, (rar) a mişca. (Nu mai ~.) 6. a petrece. (A ~ acolo o bună parte din viaţă.) 7. v. apuca. 8. a se ţine, a vieţui. (~ de azi pe mâine.) 9. v. întreţine. 10. v. creşte. 11. v. simţi. 12. v. dăinui.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
A trăi ≠ a muri
(Dicţionar de antonime)