trăirism

TRĂIRÍSM s.n. Curent în gândirea filozofică românească dintre cele două războaie mondiale, care, proclamând primatul instinctelor şi al inconştientului asupra raţiunii, susţinea că nu se poate ajunge la cunoaşterea diferitelor aspecte şi fenomene ale vieţii decât prin trăirea mistică. [Pr.: tră-i-] – Trăire + suf. -ism.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TRĂIRÍSM n. Curent în filozofia românească din perioada interbelică care proclama primatul vieţii asupra raţiunii, opunând cunoaşterii logice trăirea mistică şi cultivând sentimentul neantului. /trăire + suf. ~ism
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TRĂIRÍSM s. n. curent voluntarist în filosofia românească dintre cele două războaie mondiale, care, proclamând primatul „vieţii”, al inconştientului asupra raţiunii, opunea „trăirea” mistică cunoaşterii logice, cultiva obsesia morţii, a neantului, făcea apologia „aventurii”, a „acţiunii” iresponsabile, lipsită de criterii morale. (< trăire + -ism)
(Marele dicţionar de neologisme)

trăirísm s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)