tuși dex - definiţie, sinonime, conjugare
TÚŞĂ1, tuşe, s.f. 1. 1. Mică piesă de metal pe care este imprimată o literă, o cifră sau un semn convenţional, fixată la capătul unei pârghii articulate a maşinii de scris, de calculat, de cules. 2. Clapă la orgă sau la pian. II. Limită regulamentară a unor terenuri sportive (trasată cu o linie vizibilă). ♦ Scoatere a mingii dincolo de tuşă1 (II 1) şi repunerea ei în joc. III. Lovitură care atinge pe adversar, la jocul de scrimă. IV. Felul de a aplica culoarea cu pensula pe pânza unui tablou, care defineşte stilul unui pictor. – Din fr. touche.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TUŞĂ2, tuşi, s.f. (Pop. şi fam.) Mătuşă. – Din [mă]tuşă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TUŞÍ, tuşesc, vb. IV. Intranz. A inspira scurt şi a expira brusc şi cu zgomot aerul din plămâni (de obicei ca simptom al unei boli); a avea un acces de tuse. – Lat. tussire.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TÚŞ//Ă1 ~e f. 1) Linie care marchează limitele laterale ale unui teren sportiv. 2) Ieşire a balonului dincolo de această linie şi repunerea lui în joc. 3) Lovitură regulamentară la scrimă prin care se atinge adversarul, notată cu puncte în folosul executantului. [G.-D. tuşei] /<fr. touche
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TÚŞ//Ă2 ~e f. 1) Piesă metalică pe care este imprimat un corp de literă, o cifră sau un alt semn grafic (la maşinile de dactilografiat, de cules etc.). 2) Fiecare dintre clapele unui instrument muzical cu claviatură (pian, orgă, clavecin etc.). [G.-D. tuşei] /<fr. touche
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TÚŞ//Ă3 ~e f. (în pictură) Mod de aplicare a culorilor pe pânză, caracteristic, mai ales, unui pictor. /<fr. touche
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A TUŞ//Í ~ésc intranz. A expira brusc şi zgomotos aerul din plămâni (din cauza iritării sau îmbolnăvirii aparatului respirator); a avea un acces de tuse. /<lat. tussire
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TÚŞĂ s.f. I. 1. (Pict.) Fel de a aplica culoarea cu pensula pe pânza unui tablou, care defineşte stilul unui pictor; urmă de pensulă în pasta unui tablou. 2. (Sport) Linie care delimitează un teren de joc. ♦ Ieşirea mingii peste această linie şi repunerea ei în joc. 3. Lovitură care atinge pe adversar la jocul de scrimă. II. 1. Mică piesă de metal pe care este imprimată o literă, o cifră sau un semn convenţional, fixată la capătul unei pârghii a maşinii de scris, de calculat sau de cules. 2. Placă la claviatura unui pian, a unei orgi etc. [< fr. touche].
(Dicţionar de neologisme)

TÚŞĂ s. f. I. 1. manieră de a aplica culoarea cu pensula pe pânza unui tablou, care devineşte stilul unui pictor; urmă de pensulă în pasta unui tablou. 2. (fotbal, rugbi) linie care delimitează un teren de joc. ♢ ieşirea mingii peste această linie şi repunerea ei în joc. 3. lovitură care atinge pe adversar, la scrimă. II. 1. mică piesă de metal pe care este imprimată o literă, o cifră sau un semn convenţional, fixată la capătul unei pârghii a maşinii de scris, de calculat sau de cules. 2. placă la claviatura unui pian, a unei orgi etc. (< fr. touche)
(Marele dicţionar de neologisme)

túşă (piesă de metal, clapă, limită, mod de a aplica culoarea, lovitură la scrimă) s. f., art. túşa, g.-d. art. túşei; pl. túşe
(Dicţionar ortografic al limbii române)

túşă (mătuşă) s. f., art. túşa, g.-d. art. túşii
(Dicţionar ortografic al limbii române)

tuşí vb., ind. prez. l sg. şi 3 pl. tuşésc, imperf. 3 sg. tuşeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. tuşeáscă; ger. tuşínd
(Dicţionar ortografic al limbii române)

tuşí, tuşésc, vb. IV (reg.) a face cuiva semn, a-i atrage atenţia prin tuse.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
TÚŞĂ s. v. mătuşă, tanti.
(Dicţionar de sinonime)

TÚŞĂ s. v. clapă.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: tu tus

Cuvinte se termină cu literele: si usi