tușina dex - definiţie, sinonime, conjugare
TUŞINÁ, tuşinez, vb. I. 1. Tranz. (Reg.) A tunde oile pe sub pântece şi între picioarele dinapoi, pentru a uşura mulsul şi suptul mieilor. 2. A tunde scurt părul, barba sau mustaţa cuiva. 3. A tăia aţele, destrămaturile de la capetele sau de pe laturile unei ţesături, ale unei împletituri. 4. A tunde iarba; a aranaja (la acelaşi nivel) frunzişul unor arbori sau arbuşti. – Lat. *tonsionare (< tonsio).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A TUŞIN//Á ~éz tranz. pop. 1) (oile) A tunde pe sub pântece şi între picioarele de dinapoi (pentru a putea mulge mai uşor şi a înlesni meilor suptul). 2) (părul, barba, mustăţile, iarba etc.) A tăia uniform scurtând şi dând un aspect îngrijit. /<lat. tonsionare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

tuşiná (-néz, -át), vb. – 1. A tunde. – 2. A tunde oile. Lat. tonsĭōnem „tunsoare”, prin intermediul vb. *tonsĭonāre (Densusianu, Rom., XXXIII, 287; cf. Koerting 9590; Candrea), sau al unui urmaş rom. tuşină „tunsoare, lamă tunsă”, cuvînt puţin atestat de Puşcariu 1783; Puşcariu, Conv. lit., XXXIX, 328; Lacea, Dacor., II, 626; REW 8783), cf. sard. tosone, fr. toison. – Der. tuşinat, adj. (tuns; tăiat); tuşinătură, s.f. (canură, partea mai scurtă a lînii).
(Dicţionarul etimologic român)

tuşiná vb., ind. prez. 1 sg. tuşinéz, 3 sg. şi pl. tuşineáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

tuşínă, s.f. (reg.) 1. lâna tunsă de pe pântecele oii. 2. trunchi retezat aproape de pământ; butuşină. 3. loc mai adânc în albia unei ape curgătoare.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)


Cuvinte care încep cu literele: tu tus tusi tusin

Cuvinte se termină cu literele: na ina sina usina