tub dex - definiţie, sinonime, conjugare
TUB, tuburi, s.n. 1. Piesă de formă cilindrică, din metal, sticlă, cauciuc etc., goală în interior, cu diametre şi lungimi diferite, întrebuinţată de obicei pentru scurgeri, transporturi sau păstrare de lichide sau gaze. ♦ Sistem tehnic având o carcasă în formă de tub (1); spec. corp tubular în care se introduc unele conducte electrice în clădiri. ♢ Tub electronic = dispozitiv sau aparat constituit dintr-un recipient etanş (de sticlă sau de metal), vidat sau cu gaz rarefiat, şi echipat cu doi sau mai mulţi electrozi, între care se stabilesc curenţi electrici. ♦ (La unele instrumente muzicale) Ţeavă care produce sunete de diferite tonalităţi (în funcţie de lungimea şi diametrul piesei respective) când trece un curent de aer prin ea. ♦ Înveliş cilindric din metal sau din carton, în care se află explozibilul şi proiectilul unei arme de foc. ♦ Recipient subţire din metal, în care se ţin diferite paste alimentare sau preparate cosmetice şi medicale. 2. Canal natural care intră în componenţa unor aparate sau organe animale şi vegetale şi prin care circulă hrană, aer etc. ♢ Tub fonator = organ (în formă de canal) cu care se realizează sunetele în vorbire, mărginit în partea posterioară de laringe şi în partea anterioară de buze şi de nări. – Din fr. tube, lat. tubus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TUB ~uri n. 1) Piesă cilindrică, rectilinie sau îndoită, goală în interior, folosită pentru scurgeri sau transportul de fluide, precum şi pentru alte scopuri; ţeavă. 2) Recipient cilindric de metal maleabil sau din material plastic al cărui conţinut (preparate cosmetice, medicale, alimentare) poate fi scos prin apăsare. ~ de pastă de dinţi. 3) Organ natural al organismelor animale sau vegetale. ~ digestiv. /<lat. tubus, fr. tube
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TUB s.n. 1. Ţeavă de metal, de sticlă etc. 2. Recipient din metal subţire în care se ţin diferite paste, preparate cosmetice etc. 3. Formaţiune anatomică de formă tubulară în organismele vii (mai ales la animale). ♦ Tub fonator = organ, în formă de canal, cu care se realizează sunetele vorbirii, delimitat de laringe şi de buze şi nări. 4. (Tehn.) Aparat în formă de ţeavă în care sunt introduşi doi sau mai mulţi electrozi, folosit la diferite montaje. ♦ Tub electronic = tub în care se găsesc doi sau mai mulţi electrozi şi în care se produc descărcări electrice. ♦ (La unele instrumente muzicale) Ţeavă care produce sunete de diferite tonalităţi la trecerea unui curent de aer prin ea. ♦ Înveliş cilindric din metal sau din carton care conţine explozibilul şi proiectilul unei arme de foc. [Cf. fr. tube, lat. tubus].
(Dicţionar de neologisme)

TUB1- elem. „tub”. (< fr. tub-, cf. lat. tubus)
(Marele dicţionar de neologisme)

TUB2 s. n. 1. ţeavă de metal, de sticlă, de cauciuc etc. 2. recipient din metal subţire în care se ţin diferite paste, preparate cosmetice etc. 3. formaţiune anatomică de formă tubulară în organismele vii. o ~ fonator = organ în formă de canal cu care se realizează sunetele vorbirii, delimitat de laringe şi de buze şi nări. 4. (tehn.) aparat în formă de ţeavă în care sunt introduşi doi sau mai mulţi electrozi, la diferite montaje. o ~ electronic = tub în care se găsesc doi sau mai mulţi electrozi şi în care se produc descărcări electrice; ~ Geissler = tub care conţine un gaz rarefiat şi în care se produc descărcări electrice, la reclamele luminoase. ♢ (la unele instrumente muzicale) ţeavă care produce sunete de diferite tonalităţi la trecerea unui curent de aer prin ea. ♢ înveliş cilindric din metal sau din carton care conţine explozibilul şi proiectilul unei arme de foc. (< fr. tube, lat. tubus)
(Marele dicţionar de neologisme)

tub s. n., pl. túburi
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
TUB s. 1. v. conduct. 2. (BOT.) tub ciuruit = vas ciuruit, vas liberian. 3. v. ţeavă. 4. (înv. şi reg.) sulinar. (~ de canal.) 5. (FIZ.) tub electronic = lampă. (Un ~ de radio.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: tu

Cuvinte se termină cu literele: ub