tubare dex - definiţie, sinonime, conjugare
TUBÁ, tubez, vb. I. Tranz. A consolida pereţii unei guri de sondă prin introducerea unei coloane de tuburi în interiorul ei. – Din fr. tuber.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TUBÁRE, tubări, s.f. Operaţie de introducere a unei coloane de tuburi de oţel în gaura unei sonde, pentru consolidarea pereţilor acesteia. – Din tub.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A TUB//Á ~éz tranz. (găuri de sondă) A consolida prin introducerea unei coloane de tuburi metalice (montate unul în continuarea altuia). /<fr., it., lat. tuba
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TUBÁRE s.f. Operaţia de introducere a unei coloane de tuburi de oţel în gaura unei sonde, pentru consolidarea pereţilor acesteia. [< tub].
(Dicţionar de neologisme)

TUBÁR, -Ă adj. (Anat.) Referitor la trompele lui Eustache. [Cf. fr. tubaire].
(Dicţionar de neologisme)

TUBÁ vb. tr. (tehn.) a căptuşi pereţii unei guri de sondă cu tuburi de oţel. (< fr. tuber)
(Marele dicţionar de neologisme)

TUBÁRE s. f. acţiunea de a tuba. ♢ introducere a unei coloane de tuburi metalice în gaura unei sonde, pentru consolidarea pereţilor acesteia. (< tuba)
(Marele dicţionar de neologisme)

TUBÁR, -Ă adj. 1. referitor la trompele lui Eustache. 2. (despre un suflu, în auscultaţie, în unele boli de plămâni) care pare a ieşi dintr-un tub rigid. (< fr. tubaire)
(Marele dicţionar de neologisme)

tubá vb., ind. prez. 1 sg. tubéz, 3 sg. şi pl. tubeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

tubáre s. f., g.-d. art. tubării; pl. tubări
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: tu tub tuba tubar

Cuvinte se termină cu literele: re are bare ubare