tubercul
TUBÉRCUL, tuberculi, s.m. 1. Tulpină subterană, scurtă şi îngroşată, care înmagazinează substanţele de rezervă ale unor plante. 2. (Anat.) Denumire pentru diferite proeminenţe aflate pe vase, cartilaje, piele, organe etc. 3. (Med.) Mică tumoare apărută în grosimea pielii sau în orice alt ţesut. [Pl. şi: (n.) tubércule. – Var.: tubérculă s.f.] – Din fr. tubercule, lat. tuberculum.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
TUBÉRCUL ~i m. 1) (la unele plante) Excrescenţă îngroşată a tulpinii subterane, în care se acumulează substanţe nutritive de rezervă şi care serveşte la înmulţirea plantei respective. ~i de cartofi. 2) anat. Protuberanţă care apare în interiorul unor ţesuturi ale organismelor vii sau pe diverse organe. /<fr. tubercule
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
TUBÉRCUL s.m. 1. Tulpină subterană umflată care constituie un rezervor de substanţe nutritive la unele plante. 2. Excrescenţă apărută pe unele ţesuturi ale organelor vii. ♦ (Med.) Mică tumoare produsă de bacilul Koch. [Pl. -li, (s.n.) -le, var. tuberculă s.f. / < fr. tubercule, cf. lat. tuberculum < tuber – excrescenţă].
(Dicţionar de neologisme)
TUBÉRCUL1 s. m. 1. tulpină subterană umflată, un rezervor de substanţe nutritive la unele plante; tuber1 (2). 2. excrescenţă apărută pe unele ţesuturi ale organelor vii. ♢ (med.) mică tumoare produsă de bacilul Koch. (< fr. tubercule, lat. tuberculum)
(Marele dicţionar de neologisme)
TUBERCUL2(O)- /TUBERCULI- elem. „umflătură, excrescenţă”, „tuberculoză”. (< fr. tubercul/o/-, tuberculi-, cf. lat. tuberculum)
(Marele dicţionar de neologisme)
TUBERCULI- elem. tubercul2(o)-.
(Marele dicţionar de neologisme)
tubércul (bot., anat., med.) s. m., pl. tubérculi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
TUBÉRCUL ~i m. 1) (la unele plante) Excrescenţă îngroşată a tulpinii subterane, în care se acumulează substanţe nutritive de rezervă şi care serveşte la înmulţirea plantei respective. ~i de cartofi. 2) anat. Protuberanţă care apare în interiorul unor ţesuturi ale organismelor vii sau pe diverse organe. /<fr. tubercule
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
TUBÉRCUL1 s. m. 1. tulpină subterană umflată, un rezervor de substanţe nutritive la unele plante; tuber1 (2). 2. excrescenţă apărută pe unele ţesuturi ale organelor vii. ♢ (med.) mică tumoare produsă de bacilul Koch. (< fr. tubercule, lat. tuberculum)
(Marele dicţionar de neologisme)
TUBERCUL2(O)- /TUBERCULI- elem. „umflătură, excrescenţă”, „tuberculoză”. (< fr. tubercul/o/-, tuberculi-, cf. lat. tuberculum)
(Marele dicţionar de neologisme)
TUBERCULI- elem. tubercul2(o)-.
(Marele dicţionar de neologisme)
tubércul (bot., anat., med.) s. m., pl. tubérculi
(Dicţionar ortografic al limbii române)