tui dex - definiţie, sinonime, conjugare
TUI, tuiuri, s.n. Steag turcesc alcătuit dintr-o lance cu semiluna (sau cu o măciulie de metal) în vârf, cu două sau cu trei cozi albe de cal împletite prinse de ea, care constituia un semn distinctiv al puterii şi rangului unor înalţi demnitari din fostul Imperiu Otoman şi din ţările vasale lui. – Din tc. tuğ.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TU//I ~iuri n. înv. Steag turcesc constând dintr-o lance roşie cu semiluna în vârf, cu cozi albe de cal, prinse de ea, care constituia un semn distinctiv al puterii şi al rangului. /<turc. tuğ
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

túi (-iuri), s.n. – Însemn militar turc; care constă într-un anumit număr de cozi de cal (6 pentru sultan, 3 pentru Marele Vizir, 2 pentru domnii din Munt. şi Mold.), legate la capătul unei lănci roşii. Tc. tuy (Şeineanu, III, 124), cf. ngr. τούγι, bg., sb. tug. – Der. tuigiu, s.m. (fabricant de tuiuri), din tc. tuyci, înv.
(Dicţionarul etimologic român)

túie s.f. – Plantă exotică (Thuja orientalis, T. occidentalis). Fr. thuja nume ştiinţific.
(Dicţionarul etimologic român)

tuí (-iésc, -ít), vb. – A înnebuni, a scoate din minţi. Creaţie expresivă, probabil în loc de tutui, cf. tut. Nu apare în dicţionare; se foloseşte în Mold., cf. un flăcău zurbagiu în sat tueşte pe toţi (Ghibănescu). – Der. tueş (var. tuiş), adj. (Mold., nebun).
(Dicţionarul etimologic român)

tui s. n., pl. túiuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

túie, tui, s.f. (reg.) dor fierbinte, patimă.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
TUI s. v. ciuf.
(Dicţionar de sinonime)

TUÍ vb. v. tutui.
(Dicţionar de sinonime)

TUI adj. v. aiurea, aiurit, bezmetic, descreierat, nebun, smintit, ţicnit, zănatic, zăpăcit, zurliu.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: tu

Cuvinte se termină cu literele: ui