tulburător dex - definiţie, sinonime, conjugare

tulburător

[Sinonime]
TULBURĂTÓR, -OÁRE, tulburători, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care tulbură; (în special) care nelinişteşte, emoţionează, dă prilej de meditaţie. [Var.: turburătór, -oáre adj.] – Tulbura + suf. -ător.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TULBURĂT//ÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) 1) Care tulbură; în stare să răscolească sufletul; răscolitor; duios. 2) (despre miresme, arome, parfumuri) Care te ameţeşte; în stare să îmbete. /a tulbura + suf. ~tor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TULBURĂTÓR2 ~i m. Persoană care provoacă tulburări. ~ al ordinii publice. /a tulbura + suf. ~tor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

tulburătór adj. m., pl. tulburătóri; f. sg. şi pl. tulburătoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
TULBURĂTÓR adj., s. 1. adj. v. înduioşător. 2. adj. ameţitor, (fig.) îmbătător. (Miresme ~oare.) 3. s., adj. agitator, aţâţător, instigator, provocator, (livr.) incitator, sediţios, (înv. şi pop.) răzvrătitor, (înv.) răscolitor, răscolnic, (fig.) incendiator. (Un ~ al maselor.)
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Tulburătorliniştitor
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: tu tul tulb tulbu tulbur

Cuvinte se termină cu literele: or tor ator rator urator