tulbure dex - definiţie, sinonime, conjugare
TULBURÁ, túlbur, vb. I. 1. Tranz. A face ca un lichid să devină tulbure, să se umple de impurităţi. ♢ Refl. Vinul s-a tulburat. ♦ Refl. (Despre cer) A se acoperi de nori, a se întuneca; (despre vreme) a se posomorî, a se strica. 2. Tranz. şi refl. A face să-şi piardă sau a-şi pierde limpezimea, transparenţa, claritatea. 3. Refl. şi tranz. Fig. A-şi pierde sau a face să-şi piardă liniştea; a (se) emoţiona, a (se) îngrijora, a (se) nelinişti. ♦ A (se) supăra foarte tare; a (se) mânia. ♦ A-şi pierde sau a face să-şi piardă judecata limpede, normală; a (se) întuneca. 4. Tranz. Fig. A incomoda, a stingheri, a deranja, a stânjeni. [Var.: turburá vb. I] – Lat *turbulare ( < turbare).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TÚLBURE, tulburi, adj. 1. (Despre lichide) Lipsit de transparenţă, de limpezime; amestecat cu impurităţi. ♦ (Despre ape) Agitat, învolburat. ♦ (Despre cer, vreme) Acoperit cu nori, întunecat, posomorât. ♦ Fig. Difuz, neclar. Lumină tulbure. ♦ Fig. Greu de înţeles, confuz, încurcat. 2. (Despre ochi, privire) Lipsit de claritate; împăienjenit. 3. Fig. (Despre situaţii sociale, politice) Neliniştit, nesigur, agitat, frământat. ♦ (Despre stări psihice) Neliniştit, frământat, zbuciumat. [Var.: túrbure adj.] – Lat. *turbulus ( = turbidus).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A TULBURÁ túlbur tranz. 1) A face să se tulbure. 2) fig. A îndemna la acţiuni duşmănoase; a instiga. /<lat. turbulare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE TULBURÁ mă túlbur intranz. 1) (despre lichide) A deveni tulbure; a pierde limpezimea. 2) (despre timp) A se schimba din bine în rău; a se strica. 3) (despre persoane) A cădea pradă unor emoţii puternice. 4) (despre ape) A se mişca în valuri mari; a se agita; a se zbuciuma. 5) (despre vedere, minte etc.) A pierde din proprietatea de a percepe clar realitatea înconjurătoare; a se întuneca. /<lat. turbulare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TÚLBUR//E ~i adj. (în opoziţie cu limpede) 1) (despre lichide) Care este lipsit de transparenţă; amestecat cu impurităţi. 2) (despre cer, vreme) Care este întunecat din cauza îngrămădirii norilor; posomorât; mohorât. 3) (despre ochi, privire) Care este lipsit de luciditate; împăienjenit; ceţos; neguros. 4) fig. (despre vorbire, gânduri etc.) Care nu se desluşeşte; greu de înţeles. 5) fig. (despre situaţii sociale, politice) Care se caracterizează prin frământări sociale, criză. /<lat. turbulus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

tulburá vb., ind. prez. 1 sg. túlbur, 3 sg. şi pl. túlbură
(Dicţionar ortografic al limbii române)

túlbure adj. m., f. túlbure; pl. m. şi f. túlburi
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
TULBURÁ vb. 1. v. împăienjeni. 2. v. îngrijora. 3. v. emoţiona. 4. a răscoli. (Vestea l-a ~ profund sufleteşte.) 5. a (se) zăpăci. (S-a ~ de tot când l-a văzut.) 6. v. dezechilibra. 7. (fig.) a (se) întuneca. (Mintea i s-a ~.) 8. v. instiga. 9. v. deranja. 10. a deranja, a perturba. (A ~ liniştea cuiva.)
(Dicţionar de sinonime)

TÚLBURE adj. 1. (reg.) tulburos. (Un lichid ~.) 2. v. înceţoşat. 3. v. neclar. 4. v. împăienjenit. 5. v. confuz. 6. incert, nesigur. (Treceau printr-o perioadă ~.) 7. v. critic.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A (se) tulbura ≠ a (se) calma, a (se) limpezi, a (se) linişti
(Dicţionar de antonime)

A se tulbura ≠ a se limpezi
(Dicţionar de antonime)

Tulburelimpede
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: tu tul tulb tulbu tulbur

Cuvinte se termină cu literele: re ure bure lbure ulbure