tulei dex - definiţie, sinonime, conjugare
TULÉI, tuleie, s.n. 1. Cotor al penelor nedezvoltate de pasăre; puf care acoperă corpul puilor de pasăre. 2. Fir de mustaţă sau de barbă care abia a crescut (la tineri). – Cf. scr. t u l a j, ucr. t u l i j.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TULÉU, tulei, s.m. 1. Tulpina unor plante (mai ales a porumbului); partea rămasă din tulpină a unor plante după recoltare. 2. Soi de prun cu coroana piramidală, cu fructul mare, de formă ovoidă alungită, de culoare vânătă. [Pl. şi: (n) tuleie] – Cf. ş t i u l e t e.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TULÉ//U ~ie n. mai ales la pl. 1) Rădăcină a penei nedezvoltate sau smulse. 2) Fir de păr care abia mijeşte pe faţa tinerilor. /<sl. tulu
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

tuléi (-ie), s.n. – 1. Puf, perişor. – 2. Pufuleţ de fructe sau de plante. – 3. Cocean, ciocălău, pănuşă de porumb. – Var. Trans. tulea. Mold. tiuleu, tiulei. Sl. tulŭ „cilindru gol” (Cihac, II, 426; Tiktin, Candrea), cf. torbă şi sb. tulaj „cocean”, rut. tulij, pol. tulja „fier de lance”. La sensul al doilea ar fi putut interveni o contaminare cu tc. tüy „puf”, tüylü „pufos”, mai ales dacă se ţine cont de var. mold. Der. din gr. τσῦλος „coloană” (Hasdeu, Col. lui Traian, 1874, 456) sau din mag. toll (Scriban) trebuie să fie abandonată, ca şi der. din lat. tubŭla (Puşcariu, Dacor., V, 423; REW 8968). Der. tulean (var. Olt. tujlean), s.n. (cocean, ciocălău; puf, perişor); tulău, s.m. (Trans., bucium foarte lung al ciobanilor, din scoarţă de tei sau de salcie, măsoară 2 m. în lungime), probabil din acelaşi sl. tulŭ „tub” (după Miklosich, Slaw. Elem., 50 şi Cihac, II, 427; din sb., cr. tuliti „a scheuna, a urla”; după Conev, 104, din bg. tulnik); tulnica, vb. (Trans., a suna din tulnic); tulug, s.m. (tuleu de porumb, cocean), în Trans.
(Dicţionarul etimologic român)

túlă (-le), s.f. – Cărămidă, chirpici, pentru a căptuşi cuptoarele. – Var. tuvlà. Mr. tuvlă. Ngr. τούβλο (Scriban), cf. tc. tuvla. Cf. REW 8968.
(Dicţionarul etimologic român)

tuléi (cotor al penelor, fir de păr) s. n., pl. tuléie
(Dicţionar ortografic al limbii române)

tuléu (agr., bot.) s. n./s. m., art. tuléul; pl. n. tuléie/m. tuléi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

túlă, túle, s.f. (reg.) cărămidă groasă, nearsă; chirpici.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
TULÉU s. v. tulpină.
(Dicţionar de sinonime)

TULÉU s. v. cocean, ştiulete.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: tu tul tule

Cuvinte se termină cu literele: ei lei ulei