tumbă dex - definiţie, sinonime, conjugare

tumbă

TÚMBĂ, tumbe, s.f. (Adesea fig.) Mişcare de rotire totală a corpului, cu capul înainte; rostogolire peste cap. ♢ Loc. adv. De-a tumba = peste cap, de-a rostogolul, de-a dura. ♦ (La pl.) Giumbuşlucuri, ghiduşii. – Din ngr. tumba.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TÚMB//Ă ~e f. Mişcare de rostogolire a corpului peste cap. ♢ De-a ~a peste cap; de-a rostogolul. /<ngr. túmba
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

túmbă (-be), s.f. – Săritură peste cap rotire a corpului în aer. – Mr. tumbă, culutumba, megl. tumbă. Creaţie expresivă, care ar putea fi anterioară rom. (Puşcariu 1770; REW 8975; Tiktin), cf. it. tombolo, fr. tomber, prov., cat. tombar, ngr. τοῦμπα. Mr., megl. nu trebuie să se confunde cu mr. tumbă „mormînt”, din lat. tumba (REW 8977), cuvînt care s-a pierdut pierdut în rom. Bg. tumba trebuie să provină din rom. (Capidan, Raporturile, 213).
(Dicţionarul etimologic român)

de-a túmba loc. adv.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

túmbă s. f., g.-d. art. túmbei; pl. túmbe
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: tu tum tumb

Cuvinte se termină cu literele: ba mba umba