tunător

TUNĂTÓR, -OÁRE, tunători, -oare, adj. Care tună, care bubuie (tare); puternic, răsunător. – Tuna + suf. -ător.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TUNĂT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) 1) Care bubuie tare. 2) fig. Care (parcă) tună. Voce ~oare. /a tuna + suf. ~tor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

tunătór adj. m., pl. tunătóri; f. sg. şi pl. tunătoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
TUNĂTÓR adj. 1. v. bubuitor. 2. v. puternic.
(Dicţionar de sinonime)