tunde dex - definiţie, sinonime, conjugare
TÚNDE, tund, vb. III 1. Tranz. şi refl. A(-şi) scurta, a(-şi) reteza, a(-şi) tăia părul, barba sau mustaţa. ♦ Tranz. A tăia lâna sau părul de pe corpul unui animal. ♦ Tranz. P. anal. A tăia în mod egal fibrele unei ţesături, iarba, frunzele, crengile copacilor etc. 2. Tranz. (În ritualul bisericii ortodoxe) A tăia părul de pe capul unui bărbat înainte de a-l călugări; p. ext. a călugări. 3. Tranz. (Fam.; în expr.) A o tunde = a fugi (pe furiş), a dispărea, a o şterge. – Lat. tondere.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A TÚNDE tund tranz. 1) (păr, barbă, mustăţi, iarbă, lăstari etc.) A reteza scurt. 2) (păr, barbă, lână) A înlătura complet (până la piele). 3) (fiinţe) A lipsi (total sau parţial) de păr sau de lână. 4) (arbori, arbuşti) A lipsi de vârfuri. /<lat. tondere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

túnde (-d, -ns), vb. – 1. A tăia părul. – 2. A tăia lîna unor animale. – 3. A curăţa copacii, a lăstări, a emonda. – 4. A fugi, a scăpa. – Mr. tundu, tumşu, tuntu, tundire, megl. tund, tunş, tuns, tundiri. Lat. tondĕre în locul clasicului tondēre (Densusianu, Hlr., 147; Puşcariu 1773; REW 8779), cf. v it. tondere (calabr. túndiri), prov., fr., cat. tondre, sp. túndir. Sensul 4 nu a fost explicat, dar cf. rade, şterge. – Der. tuns, s.n. (tăierea părului); tunsoare, s.f. (tuns; curăţarea pomilor; Trans., recoltare de fructe); tunsură, s.f. (tunsoare; lînă tunsă).
(Dicţionarul etimologic român)

túnde vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. tund, 1 pl. túndem, perf. s. 1 sg. tunséi, 1 pl. túnserăm; conj. prez. 3 sg. şi pl. túndă; ger. tunzând; part. tuns
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
TÚNDE vb. (reg.) a (se) reteza. (A se ~ la frizer.)
(Dicţionar de sinonime)

TÚNDE vb. v. călugări, reteza.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: tu tun tund

Cuvinte se termină cu literele: de nde unde