tunică dex - definiţie, sinonime, conjugare

tunică

[Sinonime]
TUNÍCĂ, tunici, s.f. 1. Haină bărbătească (de uniformă), de obicei încheiată până la gât şi care se poartă peste cămaşă. ♦ Haină asemănătoare cu tunica (1), purtată de femei. 2. Îmbrăcăminte (largă) purtată de unele popoare din antichitate, lungă până la genunchi sau până la pământ. 3. Membrană fibroasă care înveleşte unele organe ale corpului. ♦ Membrană care acoperă corpul unor animale marine. ♦ (Bot.) Înveliş cărnos al unui bulb. – Din fr. tunique, lat. tunica.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TUNÍ//CĂ ~ci f. 1) Haină bărbătească de uniformă, încheiată până la gât, care se poartă peste cămaşă. 2) biol. Membrană care acoperă corpul unor organisme animale sau vegetale ori anumite părţi ale acestora. [G.-D. tunicii] /<lat. tunica, fr. tunique
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TUNÍCĂ s.f. 1. Cămaşă albă de lână cu mâneci scurte sau fără mâneci, purtată de vechii romani. 2. Haină bărbătească făcând parte dintr-o uniformă. 3. (Anat.) Membrană fibroasă care înveleşte unele organe ale corpului. ♦ (Zool.) Membrană care acoperă corpul unor animale marine. ♦ (Bot.) Înveliş cărnos al unui bulb. [< lat. tunica, fr. tunique].
(Dicţionar de neologisme)

TUNÍCĂ s. f. 1. cămaşă albă de lână cu mâneci scurte sau fără mâneci, purtată de vechii romani. 2. haină bărbătească de uniformă. 3. (anat.) membrană fibroasă care înveleşte unele organe ale corpului. ♢ membrană care acoperă corpul unor animale marine. ♢ înveliş membranos al unui organ vegetal. (< lat. tunica, fr. tunique)
(Marele dicţionar de neologisme)

tunícă s. f., g.-d. art. tunícii; pl. tuníci
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
TUNÍCĂ s. 1. (pop.) cămaşă. (~ cepii.) 2. (ANAT.) tunică internă v. endoteliu.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: tu tun tuni tunic

Cuvinte se termină cu literele: ca ica nica unica