turanic dex - definiţie, sinonime, conjugare

turanic

TURÁNIC, -Ă, turanici, -ce, adj. Care aparţine popoarelor turce şi uralo-altaice, privitor la aceste popoare. – Turan (n. pr.) + suf. -ic. Cf. fr. t o u r a n i e n.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TURÁNI//C ~că (~ci, ~ce) Care ţine de popoarele turcice şi uralo-altaice; propriu popoarelor turcice şi uralo-altaice. /<germ. Turanisch, fr. touranien
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TURÁNIC, -Ă adj. De origine uralo-altaică. [Cf. fr. touranien].
(Dicţionar de neologisme)

TURÁNIC, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Rusia meridională şi din Turkmenia; turanian. o limbi če = grup de limbi: turca şi mongola. (< germ. turanisch)
(Marele dicţionar de neologisme)

turánic adj. m., pl. turánici; f. sg. turánică, pl. turánice
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: tu tur tura turan turani

Cuvinte se termină cu literele: ic nic anic ranic uranic