TURÁN, -Ă, turani, -e, adj., s.m. şi f. (Persoană) de origine turcă sau uralo-altaică. – De la n.pr. Turan.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
turán adj. m., s. m., pl. turáni; f. sg. turánă, pl. turáne
(Dicţionar ortografic al limbii române)
ţuránă, ţuráne, s.f. (reg.) 1. povârniş pietros. 2. burlan, jgheab. 3. grohotiş.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
turán adj. m., s. m., pl. turáni; f. sg. turánă, pl. turáne
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)