turban dex - definiţie, sinonime, conjugare

turban

[Sinonime]
TURBÁN, turbane, s.n. Acoperământ pentru cap format dintr-o bandă lungă de stofă, de mătase sau de pânză, de obicei albă, pe care o poartă bărbaţii din unele ţări orientale înfăşurată de mai multe ori în jurul capului. ♦ Acoperământ pentru cap format dintr-o bandă din diverse materiale textile, pe care femeile şi-o înfăşoară în jurul capului, în loc de pălărie. [Pl. şi: turbanuri] – Din fr. turban, germ. Turban.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TURBÁN ~e n. 1) (în unele ţări orientale) Acoperământ pentru cap, purtat de bărbaţi, constând dintr-o bandă lungă de pânză (albă) care se înfăşoară în jurul capului. 2) Acoperământ pentru cap purtat de femei în loc de pălărie. /<turc. turban
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TURBÁN s.n. Învelitoare de stofă, de mătase sau de pânză cu care îşi înfăşoară capul bărbaţii la unele popoare orientale. ♦ Şal înfăşurat de femei în jurul capului. [Pl. -ne, -nuri. / < fr. turban, cf. pers. dulbänd].
(Dicţionar de neologisme)

TURBÁN s. n. învelitoare de stofă, mătase sau pânză cu care îşi acoperă capul bărbaţii la unele popoare orientale. ♢ şal înfăşurat de femei în jurul capului. (< fr. turban)
(Marele dicţionar de neologisme)

turbán s. n., pl. turbáne
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
TURBÁN s. (înv.) cealma, saric, turluban. (Purta ~ pe cap.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: tu tur turb turba

Cuvinte se termină cu literele: an ban rban urban