turbare dex - definiţie, sinonime, conjugare
TURBÁ, turbez, vb. I. Intranz. 1. A se îmbolnăvi de turbare. 2. Fig. A se mânia, a se înfuria peste măsură. [Prez. ind. şi: (pop.) turb] – Lat. turbare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TURBÁRE, turbări, s.f. 1. Boală infectocontagioasă comună omului şi animalelor, provocată de un virus, caracterizată prin accese nervoase violente, stări de agitaţie, urmate de paralizie şi apoi de moarte; rabie, turbăciune, turbă2. 2. Fig. Mânie, furie nestăpânită; înverşunare, turbăciune. ♢ (Pop.) Turbare de cap = zăpăceală, confuzie. ♦ Intensitate; violenţă. Vântul bate cu turbare. – V. turba.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A TURB//Á ~éz intranz. 1) A se îmbolnăvi de turbare; a deveni turbat. 2) fig. fam. (despre oameni) A se înfuria grozav; a se supăra peste măsură, exteriorizându-si supărarea. /<lat. turbare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TURB//ÁRE ~ări f. 1) Boală cauzată de o infecţie virotică la animale, transmisibilă şi omului, care se manifestă prin afecţiuni ale sistemului nervos central (paralizie, convulsii); rabie. 2) fig. Mânie nestăpânită; furie. ♢ ~ de cap zăpăceală; confuzie. [G.-D. turbării] /v. a turba
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

turbá (-béz, -át), vb. – 1. A se îmbolnăvi de rabie. – 2. A se mînia, a se înfuria, a-şi ieşi din fire. – Mr. turbu, turbedz, turbare, megl. anturb(ari), istr. turbu. Lat. turbāre (Puşcariu 1774; Philippide, II, 656; Densusianu, GS, II, 20; REW 8992), cf. it. turbare, prov., cat. torbar, sp. turbar, port. torvar, alb. tërboń. Der. din lat. torvus (Pascu, Elemente, 40) nu este probabilă. Uz general (ALR, I, 127). – Der. turbă, s.f. (rabie), popstverbal); turbăciune, s.f. (furie, mînie), cu suf. -ciune (după Candrea, din lat. turbātĭōnem); turbat, adj. (care suferă de rabie; furios, , violent, sălbatic; straşnic); turbătură, s.f. (înv., rabie).
(Dicţionarul etimologic român)

turbá vb. ind. prez. 1 sg. turbéz, 3 sg. şi pl. turbeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

turbáre s. f., g.-d. art. turbării; pl. turbări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
GÂNDAC DE TÚRBĂ s. v. cantaridă, gândac de frasin.
(Dicţionar de sinonime)

TURBÁ vb. v. înfuria, mânia.
(Dicţionar de sinonime)

TURBÁRE s. (MED.) rabie, (pop.) turbă, (înv.) turbăciune. (Bolnav de ~.)
(Dicţionar de sinonime)

TURBÁRE s. v. ciumăfaie, furie, înverşunare, laur, mânie.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: tu tur turb turba turbar

Cuvinte se termină cu literele: re are bare rbare urbare