turbi

TURBÁ, turbez, vb. I. Intranz. 1. A se îmbolnăvi de turbare. 2. Fig. A se mânia, a se înfuria peste măsură. [Prez. ind. şi: (pop.) turb] – Lat. turbare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A TURB//Á ~éz intranz. 1) A se îmbolnăvi de turbare; a deveni turbat. 2) fig. fam. (despre oameni) A se înfuria grozav; a se supăra peste măsură, exteriorizându-si supărarea. /<lat. turbare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TURB ~i m. pop. fam. Câine cu nărav rău. /v. a turba
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

turbá (-béz, -át), vb. – 1. A se îmbolnăvi de rabie. – 2. A se mînia, a se înfuria, a-şi ieşi din fire. – Mr. turbu, turbedz, turbare, megl. anturb(ari), istr. turbu. Lat. turbāre (Puşcariu 1774; Philippide, II, 656; Densusianu, GS, II, 20; REW 8992), cf. it. turbare, prov., cat. torbar, sp. turbar, port. torvar, alb. tërboń. Der. din lat. torvus (Pascu, Elemente, 40) nu este probabilă. Uz general (ALR, I, 127). – Der. turbă, s.f. (rabie), popstverbal); turbăciune, s.f. (furie, mînie), cu suf. -ciune (după Candrea, din lat. turbātĭōnem); turbat, adj. (care suferă de rabie; furios, , violent, sălbatic; straşnic); turbătură, s.f. (înv., rabie).
(Dicţionarul etimologic român)

TURBI- v. turbo-.
(Dicţionar de neologisme)

TURB- v. turbo-.
(Dicţionar de neologisme)

turbá vb. ind. prez. 1 sg. turbéz, 3 sg. şi pl. turbeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
GÂNDAC DE TÚRBĂ s. v. cantaridă, gândac de frasin.
(Dicţionar de sinonime)

TURBÁ vb. v. înfuria, mânia.
(Dicţionar de sinonime)