turbină

TURBÍNĂ, turbine, s.f. Motor alcătuit dintr-un rotor (solidarizat cu un arbore) şi dintr-un stator, care transformă energia potenţială a unui fluid în energie mecanică de corp solid. – Din fr. turbine.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TURBÍN//Ă ~e f. tehn. Motor cu rotor care transformă energia potenţială a unui flux de apă sau a aburilor în energie mecanică. ~ hidraulică. [G.-D. turbinei] /<fr. turbine
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TURBÍNĂ s.f. Motor cu rotor pus în mişcare de un lichid sau de un gaz, utilizat ca forţă motoare. [< fr. turbine].
(Dicţionar de neologisme)

TURBÍNĂ s. f. maşină de forţă dintr-un stator şi un rotor constituit din unul sau mai multe discuri cu palete ori cupe, montate pe un arbore, care transformă energia potenţială a unui fluid în energie mecanică, transmisă apoi arborelui rotorului. (< fr. turbine)
(Marele dicţionar de neologisme)

turbínă s. f., g.-d. art. turbínei; pl. turbíne
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
TURBINĂ DE FORÁJ s. (IND.) turbobur, turbofor, turbotrepan.
(Dicţionar de sinonime)