turburea dex - definiţie, sinonime, conjugare
TÚRBURE adj. v. tulbure.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TURBURÉL, -EÁ adj. s.n. v. tulburel.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

túrbure adj. – Lipsit de limpezime. – Var. tulbure şi der. Mr. turbur. Lat. *túrbύlus (Puşcariu 1774; Philippide, II, 565; REW 8998), cf. calabr. trúvolo, túrbulu, sicil. trúbbulu, lom. tórbor, prov. trebol, fr. trouble, cat. terbol, alb. tarbulj. – Der. turbura (mr. turburare), vb. (a-şi pierde claritatea), din lat. *turbŭlāre (Puşcariu 1774; REW 8997), cf. prov. treblar, fr. troubler, alb. turbuljoń; turburător, adj. (care tulbură; agitator; neliniştitor); turbureală, s.f. (faptul de a fi tulbure, agitaţie, nelinişte); turburel, s.m. (vin nou, încă nelimpezit); turburiu (var. turburos), adj. (tulbure, întunecat, închis).
(Dicţionarul etimologic român)

túrbure (-ri), s.m. – Hasmuţachi (Anthriscus cerefolium). Mag. turbolya (Tiktin), cu apropiere de turbure.
(Dicţionarul etimologic român)

túrbure(a), s.f. (reg.) hasmaţuchi.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)


Cuvinte care încep cu literele: tu tur turb turbu turbur

Cuvinte se termină cu literele: ea rea urea burea rburea