turbărie
TURBĂRÍE, turbării, s.f. Regiune (mlăştinoasă) bogată în turbă1. – Turbă1 + suf. -ărie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
TURBĂRÍ//E ~i f. 1) Loc mlăştinos, bogat în vegetaţie, din ale cărei resturi se formează turba. 2) Regiune bogată în turbă. [G.-D. turbăriei] /turbă + suf. ~ărie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
turbăríe s. f., art., turbăría, g.-d. art. turbăríei; pl. turbăríi, art. turbăríile
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
TURBĂRÍ//E ~i f. 1) Loc mlăştinos, bogat în vegetaţie, din ale cărei resturi se formează turba. 2) Regiune bogată în turbă. [G.-D. turbăriei] /turbă + suf. ~ărie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar ortografic al limbii române)