turcește dex - definiţie, sinonime, conjugare
TURCÉŞTE adv. Ca turcii, în felul turcilor; în limba turcă. ♢ Expr. A sta (sau a şedea) turceşte = a sta jos cu picioarele încrucişate sub corp, ca orientalii. A vorbi (sau a grăi, a bolborosi) turceşte = a vorbi o limbă neînţeleasă; a rosti cuvintele neclar, încât nu este înţeles. – Turc + suf. -eşte.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TURCÍ, turcesc, vb. IV. Refl. şi tranz. A (se) asimila cu populaţia turcă (şi cu religia mahomedană). ♦ Refl. (Fam.) A se îmbăta. – Din turc.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TURCÉŞTE adv. 1) În felul turcilor; cum obişnuiesc turcii; ca turcii. ♢ A şedea (sau a sta) ~ a şedea cu picioarele încrucişate sub corp. 2) În limba turcă. A vorbi ~. ♢ A vorbi (sau a bolborosi) ~ a vorbi neclar; a spune ceva de neînţeles. /turc + suf. ~eşte
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A TURCÍ, turcésc tranz. A face să se turcească. /Din turc
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE TURC//Í mă ~ésc intranz. A adopta limba, cultura şi obiceiurile turcilor; a deveni asemănător cu turcii. /Din turc
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

turcéşte adv.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

turcí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. turcésc, imperf. 3 sg. turceá; conj. prez. 3 sg. şi pl. turceáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
TURCI s. v. păpădie.
(Dicţionar de sinonime)

TURCÍ vb. (înv. şi pop.) a se păgâni.
(Dicţionar de sinonime)

TURCÍ vb. v. ameţi, chercheli, îmbăta, tur-menta.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: tu tur turc turce turces

Cuvinte se termină cu literele: te ste este ceste rceste