turcic dex - definiţie, sinonime, conjugare

turcic

TÚRCIC, -Ă, turcici, -ce, adj. (În sintagma) Limbă turcică = (la pl.) familie de limbi înrudite vorbite pe un teritoriu aflat între sud-estul Europei, Siberia şi China; (şi la sg.) fiecare dintre limbile care aparţin acestei familii. ♦ (Despre populaţii, popoare) Care aparţine familiei de limbi mai sus definite. – Turc + suf. -ic.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TÚRCI//C ~că (~ci, ~ce) 1): Limbă ~că fiecare dintre limbile care aparţin familiei de limbi vorbite de unele popoare din Asia şi din sud-estul Europei. 2) (despre popoare sau despre populaţii) Care vorbeşte o limbă din această familie./<germ. Türkisch
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TÚRCIC, -Ă adj. limbi če = familie de limbi altaice (turca, tătara) vorbite din sud-estul Europei până în Siberia şi China. (< turc + -ic)
(Marele dicţionar de neologisme)

túrcic adj. m., pl. túrcici; f. sg. túrcică, pl. túrcice
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: tu tur turc turci

Cuvinte se termină cu literele: ic cic rcic urcic