turcire dex - definiţie, sinonime, conjugare
TURCÍ, turcesc, vb. IV. Refl. şi tranz. A (se) asimila cu populaţia turcă (şi cu religia mahomedană). ♦ Refl. (Fam.) A se îmbăta. – Din turc.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TURCÍRE, turciri, s.f. Acţiunea de a (se) turci. – V. turci.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A TURCÍ, turcésc tranz. A face să se turcească. /Din turc
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE TURC//Í mă ~ésc intranz. A adopta limba, cultura şi obiceiurile turcilor; a deveni asemănător cu turcii. /Din turc
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

turcí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. turcésc, imperf. 3 sg. turceá; conj. prez. 3 sg. şi pl. turceáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

turcíre s. f., g.-d. art. turcírii; pl. turcíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
TURCI s. v. păpădie.
(Dicţionar de sinonime)

TURCÍ vb. (înv. şi pop.) a se păgâni.
(Dicţionar de sinonime)

TURCÍ vb. v. ameţi, chercheli, îmbăta, tur-menta.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: tu tur turc turci turcir

Cuvinte se termină cu literele: re ire cire rcire urcire