turgescență dex - definiţie, sinonime, conjugare

turgescență

turgescent turgescenţă
TURGESCÉNT, -Ă, turgescenţi, -te, adj. (Med.) Umflat. – Din fr. turgescent.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TURGESCÉNŢĂ s.f. 1. (Med.) Umflare locală a unui ţesut, datorită acumulării de lichide. 2. (Bot.) Umflare a celulei vegetale, datorită apei care a pătruns în interiorul ei. – Din fr. turgescence.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TURGESCÉNT, -Ă adj. (Med.) În stare de turgescenţă; umflat. [< fr. turgescent].
(Dicţionar de neologisme)

TURGESCÉNŢĂ s.f. 1. (Med.) Umflare locală a unui ţesut datorită acumulării de lichide (sânge, limfă etc.) din cauza unui obstacol ivit pe traiectul vaselor sanguine sau limfatice. 2. (Bot.) Umflare a celulei vegetale, datorită apei care a pătruns în interiorul ei. [< fr. turgescence, cf. lat. turgere – a se umfla].
(Dicţionar de neologisme)

TURGESCÉNT, -Ă adj. în stare de turgescenţă; umflat. (< fr. turgescent)
(Marele dicţionar de neologisme)

TURGESCÉNŢĂ s. f. 1. (med.) umflare locală a unui ţesut datorită acumulării de lichide (sânge, limfă etc.) din cauza unui obstacol ivit pe traiectul vaselor sangvine sau limfatice; turgor (1); tumiditate. 2. umflare a celulei vegetale datorită apei care a pătruns în interiorul ei. (< fr. turgenscence)
(Marele dicţionar de neologisme)

turgescént adj. m., pl. turgescénţi; f. sg. turgescéntă, g.-d. art. turgescéntei, pl. turgescénte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

turgescénţă s. f., g.-d. art. turgescénţei
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: tu tur turg turge turges

Cuvinte se termină cu literele: ta nta enta centa scenta