turlă dex - definiţie, sinonime, conjugare
TÚRLĂ, turle, s.f. 1. Construcţie de formă cilindrică sau prismatică poligonală, de înălţime relativ mare, care face parte din complexul arhitectural al bisericilor, înălţându-se deasupra acoperişului. 2. Construcţie de lemn, de metal etc. aşezată deasupra gurii unei sonde, care serveşte ca element de sprijin pentru manevrarea unor piese grele, de dimensiuni mari, în cursul forajului sau exploatării sondei. – Din ngr. túrla.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TÚRL//Ă ~e f. 1) Element arhitectonic în formă de cilindru sau de prismă, cu vârf ascuţit, care încununează acoperişul unor clădiri (în special, al bisericilor). 2) tehn. Construcţie amenajată deasupra unei guri de sondă care serveşte ca element de sprijin în procesul operaţiilor de forare şi de extragere. /<ngr. túrla
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

túrlă (-le), s.f. – 1. Tun. – 2. Clopotniţă. – Var. înv. trulă. Ngr. τροῦλλα, ngr. τοῦρλα (Cihac, II, 708; REW 8949).
(Dicţionarul etimologic român)

túrlă s. f., g.-d. art. túrlei; pl. túrle
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ţúrlă, ţúrle, s.f. (reg.) fată bătrână.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
TÚRLĂ s. (IND.) turn de sondă.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: tu tur turl

Cuvinte se termină cu literele: la rla urla